Lia Bugnar a regizat acest spectacol si chiar a interpretat un personaj din piesa, ceea ce nu a fost deloc rau. Se intampla la TNB, chiar daca este un spectacol independent.
Fiind prima piesa de teatru vazuta din 2019 incoace (din cauza de pandemie, evident), iar actorii unii care-mi plac, as putea spune fara sa ocolesc prea mult adevarul, ca nu m-am plictisit.
Replicile sunt zglobii si naturale (cu foarte mici derapari), actorii de-asemenea, iar firul narativ oarecum previzibil, dar care nu m-a facut sa casc necontrolat.
Oricum este de apreciat ca am ramas pana la sfarsitul piesei, din cand in cand minunandu-ma de distanta sociala nerespectata si de faptul ca, la intrare, ti se cerea doar masca si nu certificatul de vaccinare. Clar este ca, dupa aglomeratia din sala, aproape ticsita (mai putin lojele), n-ai fi banuit nici intr-o mie de ani ca suntem un mijlocul unei pandemii, care deja scoate coltii valului patru (cica).
Legata de aglemeratie este si singura replica memorabila (cel putin pentru mine): ”Fericirea nu inseamna aglomeratie, ci siguranta ca esti iubit chiar si de la distanta”.
Concluzie: mi-a placut piesa, mi-au placut actorii, dar nu mi-a placut aglomeratia si faptul ca oamenii, in timpul spectacolului, isi lua mastile de pe fata (si nu ma refer la cele purtate de cand s-au nascut), cu simt de raspundere aproape inexistent.
Mergeti sa vedeti piesa, dar nu va buluciti!!!!
