„Pai nu e asta sensul vietii?! Sa-i culegem placerile?!

„Eu chiar daca am luat cate ceva (era vorba de filodorma), nu am luat cu ura”.

Pe scurt, pilonul central al piesei este foarte actuala mita, fara de care in zilele noastre nu prea se poate. Sau, ma rog, se poate, insa cu rezolvarea problemei la „sfantu’Asteapta”. Iar totul pleaca de la confuzia monumentala a unui escroc cu un functionar asteptat in inspectie. Si de aici totul curge oarecum firesc. Chiar si replica Anei Ciontea, „va anunt domnule, ca sunt oarecum maritata..”

Inainte  insa de a vorbi un pic despre prestatia actorilor, as vrea sa va aduc aminte ca piesa este scrisa de Nikolai Gogol. 

A trait doar 43 de ani si a redat cu realism moravurile societatii, „Revizorul” fiind una din scrierile lui semnificative in acest sens. Este cunoscut mai ales datorita romanului „Suflete moarte”, care ar fi trebuit sa aiba 2 volume, insa Gogol,arde manuscrisul celui de-al doilea volum, cu putin timp inainte de moarte. La fel de cunoscuta, sau poate mai putin este si „Mantaua”, care l-a facut pe Dostoievski sa spuna” Noi toti am iesit din Mantaua lui Gogol”. 

Revizorul

Trecand la jocul actoricesc, mi-a placut foarte mult Mihai Constantin, primarul din piesa, care prin toate mijloacele, adica doua – linsul in cur si spaga – dorea sa-l faca pe  falsul inspector sa creada ca realitatea este alta decat cea cruda..

Iar aici trebuie sa redau, pe cat ma lasa memoria, dialogul dintre primar si directoarea spitalului (interpretata de Irina Movila – numai cuvinte de lauda pentru ea): „Si ai grija ca bolnavii sa primeasca pijamale curate, sa nu mai arate ca scosi din canalizare, cum arata de obicei. Si sa fie mai putini..”  Aceasta si-a indeplinit atat de bine sarcina primita, incat atunci cand pretinsul revizor a remarcat ca sunt cam putini bolnavi in spital, replica, geniala dupa parerea mea a fost:  „da, sunt putini, pentru ca s-au insanatosit ca mustele”.

Pe Marius Manole l-am vazut pentru prima data jucand si pot sa zic ca a fost..nici prea-prea, nici foarte-foarte…a fost bine, dar nu stralucitor (asa cum mi s-a parut Mihai Constantin).  Mai apare pe acolo si Claudiu Bleont, care e absolut fad si nepotrivit, chiar si pentru rolul minuscul pe care-l are…In rest, umorul este cel de situatii, si nu de limbaj, asa cum mi-ar fi placut sa fie.

Nu va mai plictisesc.. Piesa mi-a placut si parerea mea umila este ca nu e „futere de vant” timpul petrecut cu vizionarea acestui spectacol.

Inchei cu cateva citate din Gogol:

„Omul este intelept, destept si priceput, in tot ce-i priveste pe altii, dar nu pe sine”.

„Dorm bustean numai acei fericiti care nu sufera nici de hemoroizi, nici de purici, si nici de vreo agerime prea deosebita a mintii”.

„Avem cu totii o mica slabiciune: aceea de a ne cruta cat de cat pe noi insine si de a cauta sa ne varsam necazul pe semenul nostru”.