Ploaia si simandicoasa
Trecea simandicoasa prin ploaie
Ca si cand se afla la curtea regala.
Insa gandurile care o plouau
Nu erau de vita regala.
Ba chiar erau usor deocheate
Pentru ca odata, cand el
Se straduise sa o ”iubeasca”
Cum se cade, picuri de sudoare
Au udat-o obraznic.
Iar ea, fara falsa pudibonderie,
Bucurandu-se de ploaia
Iubitoare, ii spusese exaltata:
”M-ai plouat”.
