Da, știu. Titlul cărții ar putea să vă facă să dați ochii peste cap și să vă spuneți, ușor siderați: alte dulcegării, alt sirop diluat… Poate dacă nu aș fi cunoscut-o pe autoare la Bookfest (am primit chiar și un autograf – Mulțumesc, doamna Sepi!), nu aș fi cumpărat cartea. Mi-a plăcut omul Andreea Sepi, mi-a plăcut discuția (scurtă) pe care am avut-o și, răsfoind paginile cărții, mi-a plăcut pasajul peste care am nimerit atunci. I-am spus autoarei că fie măcar pentru acele câteva rânduri, merită să ai cartea. Dar am greșit: nu doar acel pasaj a fost de citit, ci toată cartea mi-a plăcut de la cap la coadă.
Nu vă lăsați „păcăliți” de titlu! Nu este o carte siropoasă. Din contră, e o carte lucidă, pasională, inteligentă, cu dialoguri interesante și concepte, uneori de-a dreptul filosofice, dar care nu obosesc, ci te fac ori să reflectezi la ceea ce citești, ori să-i dai dreptate scriitoarei și să o feliciți în gând pentru metaforele alese. Într-un cuvânt aș zice despre această carte că este sapiosexuală și că nu trebuie să o ratați. N-am mai citit altă carte scrisă de autoare, dar aceasta, din punctul meu de vedere, poate reprezenta, aprioric, diamantul coroanei.
2-3 citate, 2-3 motive, pentru a cumpăra cartea:
”Da, vă ascult și recunosc că îmi e greu să mă pun în pielea dumneavoastră. Și mă gândesc că și dumneavoastră vă este greu să vă puneți în pielea mea. De aceea, nu cred că-i bine să absolutizăm una sau alta dintre opțiunile noastre personale. Riscăm să le insuflăm intensitatea neiertătoare a unor emoții nereflectate până la capăt”.
„Jesus! a urlat. Nu vrei să-mi fii amantă, vrei să-mi devii icoană? Asta e? un soi de masochism megaloman al purității? Vrei să mă faci sfânt cu forța? să mă închin la tine? Să cad în extaz lângă tine, dar nu cu tine?!
……
– Sau te-ai speriat: ți-e pur și simplu frică. Și de cine? De el, de mine, de ai mei, de gura lumii? Sau doar de tine însăți?
– De noi toți! De erodare, de vremelnic! de faptul că ne vom îngăla în mediocritate! Că n-o să mai avem nici măcar idealul ăsta, imposibilul care ne hrănește! Fiindcă-l vom fi trăit și epuizat! Chiar nu vezi? Castitatea e singura modalitate de proiectare a iubirii ăsteia în viitor. Să ieșim din timp, din trup, împreună!”
Poate rândurile de mai sus nu sunt cele mai relevante, cu siguranță veți găsi altele care vă vor fi pe plac, tot ce trebuie să faceți e să o citiți pe Andreea Sepi! Și viitorii cititori vor șopti numele ei…:)
