Ploaia-femeie

Ploaia-femeie

Ploua simandicos, cu stropi dolofani,

Nu era orice fel de ploaie,

Era PLOAIA.

O priveam amândoi cu ochi mari,

Avizi de frumusețea-i aparent rece.

Eu și cu ea priveam ploaia,

Ținându-ne de mâini,

Ca într-un ritual voluptuos.

Eu, ea și ploaia,

Nu mai era nimic altceva pe lume.

Ea începu sa se dezbrace alene,

Cu mișcări simandicoase,

Nu, nu era orice fel de femeie,

Era FEMEIA CARE MĂ PLOUA.

 

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap