Altfel si totusi Alice
Altfel si totusi Alice – iata o carte care mi-a placut pana la devorare.. de mult timp nu mi s-a mai intamplat sa nu las o carte din mana pana nu o termin.. ei bine asta s-a intamplat cu cartea Lisei Genova.
Pentru ca atinge un subiect la care m-am gandit de multe ori: ce am fi fara amintiri?!
Ce am fi fara trairile in trecut, in care am fost tineri, frumosi, am iubit, am facut copii, i-am crescut, ne-am bucurat si am plans?!
Si marele raspuns: nu am mai fi nimic.
Sau mai bine zis am intruchipa NIMICUL.
Cred ca ati ghicit ca e vorba despre cumplita maladie Alzheimer, care odata ce a pus gheara pe tine, te transforma intr-o alta persoana pe care nu ti ai dori ca cei dragi tie s-o cunoasca.
Ce m-a impresionat in carte, ca apoi sa aflu ca autoarea este chiar neurolog, a fost perfecta gradare a trecerii in neant a personajului creat magistral.
Sunt acele minuscule gânduri pe care nu le constientizam decat in momentul in care constatam ca nu mai stim drumul catre casa.
Nu mai stim cum se numeste cea mai buna prietena.
Nu mai stim când sunt nascuti copiii.
Nu mai stim cati copii avem.
Nu mai stim in ce zi suntem..
NU MAI STIM CINE SUNTEM.
Altfel si totusi Alice
Si lista este aproape de infinit. Când esti redus practic la NIMIC, un NIMIC inexpresiv, care nu stie la ce sa se gandeasca, pentru ca nu mai are gânduri.
Sau, daca are, persistenta lor este cat al unui fluture atras de sclipirea focului..
Ingrozitor, nu-i asa? Dar e o felie de viata…
Mi-a placut MULT determinarea personajului de a nu se lasa inghitita de cealalta…Alice, dorinta nebuneasca de crede ca poti gestiona o lupta pe care incepi s-o pierzi din primul moment, cel al diagnosticarii bolii..
Cartea trebuie citita. Trebuie inteleasa. Trebuie simtita. Trebuie sa ne dea de gandit. E o lectie de viata. E o lectie de iubire.
Stiu ca, daca va apucati de citit, nu va veti satura de citit decat atunci când veti da de cea de-a doua coperta.
As putea sa va povestesc mai multe..pentru ca chiar as avea de povestit, insa nu vreau sa va stric placerea lecturii.
Cititi-o si apoi reveniti aici si spuneti-mi ca am avut dreptate.. sau nu (dar nu va voi crede)..
