Mefienta senina
Ai zice ca sunt doua cuvinte usor antagoniste, insa daca te gandesti ca prostia e senina, nesimtirea e senina, de ce n-ar fi si mefienta la fel?! Poate fi, pentru ca nu o opreste nimeni. Si povestea de mai jos o sa ilustreze ceea ce am afirmat.
Intr-o senina zi de vara, am invitat-o pe mama la o plimbare prin tara. N-vea de ce sa fie mefienta, asa ca am plecat pana la Sibiu. A fost o zi faina, in care ne-am plimbat, ne-am relaxat si am vorbit vrute si nevrute, deh..ca intre femei.
La intoarcere am preferat Valea Oltului, pentru a ne opri ici-colo si a admira privelistea. La un moment dat, intr-o parcare am vazut un tip mai bronzat ( dar avand in vedere ca eram in plina vara nu mi s-a parut nimic dubios) , cu masina pe avarii, care gesticula abundent.
Cum de multe ori mizericordia ma da afara din casa, de data asta m-a aruncat din masina (fiind cu mama nu mi s-a parut un pericol) si m-am apropiat de individ sa vad care-i pricina.
Intr-o engleza destul de aproximativa (dar nici a mea nu depasea soldul broastei, ba chiar m-am bucurat ca-l inteleg) si acompaniata de o gimnastica sugestiva a mainilor, m-a facut destul de repede sa pricep ca nu era roman si ca ramasese fara benzina, dar si fara bani.
Nu gresiti deloc daca presupuneti ca omul mi-a cerut niste bani, insa sa nu va imaginati ca asa, gratuit… Aaaa, nuuuu…omul voia sa-mi dea in schimbul banilor pretinsi un lant gros de aur, care evident valora mult mai mult, insa fiind intr-o tara straina si facand pana prostului, prefera sa fie om de onoare si ma rasplateasca pentru banii pe care i-as fi dat.
Sa n-o mai lungesc, mi-a dat lantul auriu, i-am dat banii si am plecat multumita ca am ajutat un prapadit de om la ananghie, dar totusi cu mustrari de constiinta ca am acceptat un obiect atat de valoros in schimbul unei sume mult mai mici decat ar fi trebuit.
Cred ca nu va e dificil deloc sa va imaginati ca lantul era unul care costa probabil 15 lei in balci, ca nu era roman ci doar rom (tigan sadea – probabil scolit pe la ”universitatile de furtisaguri” din tari straine) si ca eu am ramas cu lantul si cu teapa.
Ei bine, aici gresiti. In afara de lant si de teapa, am ramas cu o mefienta pe viata in ce priveste orice om care are masina pe avarii si, de aceea, de fiecare data trec cu seninatate pe langa un astfel de om. Iata deci paradigma mefientei senine!
