Autor: Dan Lungu
Dupa ce nu mi-a placut ”In iad toate becurile sunt arse”, l-am lasat pe Dan Lungu deoparte si mi-am zis ca la un moment dat poate voi reveni asupra lui. Ceea ce am si facut, insa de data asta cu succes.
”Sunt o baba comunista” e o cartulie de aproximativ 200 de pagini, pe care totusi tind sa cred ca o vor degusta doar cei care au trait , macar un pic,, in comunism. Eu am citit-o in cateva ore si credeti-ma pe cuvant , stilul in care este scrisa te face sa nu regreti nici macar un minut ca ai ales aceasta lectura.
Pe scurt, o femeie este sunata de fiica ei stabilita in Canada, in pragul alegerilor, pentru a o ruga sa nu voteze cu cei care i-ai distrus viata- adica cu comunistii. Prin acel telefon este apasat butonul cu amintiri si nostalgii, care o fac sa-si reia firul vietii – de cand calca tezicul copil fiind, pana la acel moment cand , la 10 ani de la Revolutie, urma sa-si puna stampila pe un buletin de vot.
Tezicul sau tizicul, pentru cei care habar nu au – asa cum nici eu nu am stiut- este o turta prismatica facuta dintr-un amestec de baliga cu paie, folosita pentru a incalzi casele , dar si ca material de constructii. Recunosc ca habar nu am avut ca asa ceva poate fi folosit pe post de lemne de foc, dar saracia a stiut sa-i invete sa supravietuiasca. Am intrebat pe cineva care mi-a spus ca a auzit de asta, numai ca nu se numea tezic ci tor.
Evenimentele importate – copilarie, tinerete, maturitate – sunt marcate nu neaparat (sau mai deloc) de ideologia comunista, ci mai degraba de ”micile mari victorii” care aduceau posibiltatea de a trai mai bine decat ceilalti – un apartament dat de partid, o butelie – foarte importanta in acele vremuri, un loc de munca bine platit. Toate acestea obtinute cu ajutorul persoanelor incluse in acea organizatie ”subterana” care se numea PCR – pile, cunostinte, relatii.
Mi-a placut cartea din scoarta in scoarta, totul a fost gradat cu masura. Insa cel mai mult m-a impresionat felul in care, dupa ce in toata cartea personajul isi tot repeta ca a fost fericita in comunism, realizeaza ca doar pentru ea sistemul a avut o fata umana. Pentru altii , a fost ciuma.
De fapt, isi da seama ca nu a vrut si nici nu a incercat sa inteleaga mai mult din epoca in care a trait, multumindu-se cu mici chilipiruri si mari compromisuri, in schimbul demnitatii si al libertatii! Ca multi dintre noi…
Recomandare – de citit musai!
