Pe Gica il durea la basca de pandemie. Viata lui nu se schimbase deloc. In afara de faptul ca nu mai avea loc de munca, pentru ca firma de constructii la care lucre daduse faliment chiar in primele zile de Coronavirus, totul era ca inainte.
Gica intrase in somaj, nici macar unul tehnic, ci unul clasic, prin care se alegea cu 600 de lei pe luna. Meseria sa de zidar era una cautata, dar Gica nu prea avea chef de munca.
Ajunsese la 37 de ani, nu avea copii si nu lucrase niciodata mai mult de un an la un loc de munca. De cand cu pandemia plecase din Bucuresti si venise la tara, pe capul mamei sale, asa cum facea de obicei cand ramanea fara serviciu.
Mama lui Gica era hipertensiva , iar pensia ei era mizera, dupa ce lucrase o viata ca femeie de serviciu la scoala din sat.
Se uitau, uneori, seara amandoi la stiri, iar Gica cu sticla de tuica in mana, injura de fiecare data cand auzea ca e vorba despre masuri de precautie impotriva raspandirii virusului : “ Mai da-i dreacu pe-astia cu mastile lor! La noi, la tara, nu ajunge niciun virus! “
Bravada lui Gica nu se oprea aici. Restrictiile impuse de autoritati erau ignorate de “baietii smecheri”din sat, care se intalneau cate cinci-sase si chefuiau cu bautura ieftina, facuta in cada din te miri ce alcool etilic, in casa unuia dintre ei.
Vecinii erau scandalizati, dar chefliii aveau parte de complicitatea sefului de post, care era var cu proprietarul casei. Politistul, ca defilazilnic prin sat cu masca prinsa total gresit, sub barbie, ii atentionase de forma sa nu mai faca scandal, dar la bautura toate promisiunile erau uitate.
De cateva zile, Gica nu mai tinea pasul cu gasca de betivi. Avea diaree, varsaturi, febra si pofta de mancare ii lipsea aproape in totalitate. Oricum, nu se omora el cu mancatul, isi lua caloriile mai mult din bautura.
“ Astea sunt semne clare de Covid”, dadu sentinta Nelu, inteleptul greupului. Vag speriati, printre aburii de alcool puturos, reusira sa sune, cu ochii incetosati, la 112.
Ambulanta sosi cu greu in satul marginas, iar medicul si asistenta de pe Salvare isi blestemara o data in plus clipa in care isi alesesera meseria.
Gica fu controlat sumar si mediciul hotarî ca e nevoie de internare in spital.
Sentinta căzu ca o ghilotina: Gica avea ciroza hepatica. “Bine ca nu are Guvid din ala, maica” , se gandi biata sa mama, la aflarea vestii.
