Daca nu v-ati dat inca seama care sunt cuvintele alese, vi le declar eu: ochi si supozitor.
Mai jos ”compozitia” mea pe tema data:
Ochi in ochi, mana in mana…fericire mai mare pentru el nu era. Asteptase momentul asta de cand ea acceptase sa se intalneasca cu el. Iar acum triumfa, ametit de prezenta ei, de privirea ei, de atingerea ei. Pur si simplu ”RAI” scria pe fata lui…pana cand, aplecat usor catre ea, a realizat ca este usor balonat si din intestinele lui s-au facut auzite niste scancete abia percepute…” Aoleu..barem sa nu trag vreo basina de pomina”, se pomeni el gandind.. ”Adevarul e ca am mancat cam mult in ultimul timp..,si de vreo doua zile nu am mai stat pe tron”. Se gandise cu o zi inainte sa-si administreze un supozitor, dar amanase, cu speranta ca poate se va intampla. In situatii de-astea, dupa experienta personala, supozitorul era singurul remediu.
Sprancele ei se arcuira deasupra ochilor intrebatori.
”Esti bine?! Pari un pic absent…
Da, sunt cum nu se poate mai bine, insa uneori am probleme cu stomacul. Iar acum e unul din acele momente. Ma gandeam ce as putea face sa nu mai fiu asa balonat..
Ce ai zice de un carbune? Te-ar putea ajuta.
Stiu exact ce m-ar putea ajuta, insa nu cred ca e momentul sa discutam despre asta chiar acum. ”
Dar chiar in clipa ala, matele lui rebele scoase un muget de vaca abatorizata. Genele ochilor ei superbi, fluturara salbatic, iar gura se chinuia sa-si reprime un zambet..sau poate un ranjet.. el nu prea isi dadea seama de asta, pentru ca in fata ochilor ii aparuse un supozitor dragalas, care-l ademenea cu varful lui frumos rotunjit, sa fie folosit.
”Fir-ar ii scapa lui. Iarta-ma, te rog, va trebui sa merg pana la o farmacie, ca sa-mi iau…aaa..un remediu.
Nu stiu ce remediu vrei sa-ti iei, dar am la mine un supozitor cu glicerina, (nefolosit , sic!), fix pentru situatii de felul asta, pentru ca, ce coincidenta fericita, si eu sunt cam…constipata”
Se privira adanc in ochi, fericiti ca au vorbit despre acest subiect sensibil si ca si-au mai descoperit inca un lucru in comun, SUPOZITORUL.
Ce am scris cam da cu romantismul de toti peretii, dar cui ce-i pasa zilele astea de anacronicul asta de cuvant?!
