Cartea este scrisa de Pauline Delabroy-Allard si este genul despre care nu pot sa spun nici ca mi-a placut la nebunie, dar nici ca mi-a displacut.
E o carte usurica, care descrie iubirea dintre doua femei. Si nu doar iubirea, ci si sfarsitul ei. Nimic extraordinar. Poate doar felul in care reuseste sa surprinda pasiunea pentru viata a uneia din protagoniste.
Pe scurt, o profesoara se indragosteste de o violonista, care bineinteles ca e altfel. Toti ne indragostim de fiinte ..altfel.. ca deh, care ar mai fi faza daca ceilalti ar fi banali..?! Pana descoperi, dupa ce trece iubirea, ca persoana respectiva e absolut banala, fara insusirile cu care dragostea, oarba fiind, a impopotonat-o.
In fine, dupa indragostirea celor doua, urmeaza iubirea si pasiunea. Apoi, una dintre ele se imbolnaveste, iar cealalta pleaca sa moara de dor, undeva prin lume, uitand de faptul ca are o fiica si niste parinti care-i duc dorul.
Cartea care a luat si cateva premii (chiar ma intreb care e marele merit al cartii) are vreo 200 de pagini, asa ca se citeste repede, insa nu va asteptati la cine stie ce.
Verdict: cititi-o doar daca nu aveti altceva de facut!
