Sorescu si peretele

Am ramas fara slavi.. L-am ridicat pe Sorescu in toate slavile pe care le-am avut.

Stiti deja ca, pentru mine, Sorescu ramane Everestul poeziei romanesti si ca , uneori, de la tariile cuvintelor lui, raman fara aer, pentru ca apoi, sa fiu inundata de bucuria inegalata de alt autor, de a-i putea citi poeziile.

Si pentru ca astazi s-a nimerit sa fie Sorescu si perete – cuvintele zilei, m-am gandit, la fel ca iubitul meu, sa-i aducem un omagiu nevrednic, dar din toata inima.

Peretele făcu ochi mari.

Se lovisera de el două suflete.

Cel stang mergea cu viteză

Cel drept, catinel.
Dar nici nu se clintise.
Ma rog, făcuse două cucuie
De care, la o adica,
Puteai atârna două inimi.
Sufletul stang cauta libertate.
Sufletul drept cauta iubire.
Peretele nu cauta nimic
Dar găsise două suflete.
Si pentru ca nu avea tablou
S-a hotărât să inrameze
Libertatea si iubirea
Intr un singur suflet.
Peretele era al poeziei
Si nu se putea numi decat
SORESCU MARIN.
Semnat : un epigon.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap