MASCA SI SENTINTA sunt cuvintele de astazi.
Masca noastra cea de toate zilele este esentiala pentru bunul mers al societatii, fie ca vorbim despre familie, fie ca extrapolam in afara acesteia. Ce ne-am face daca am ramane fara aceasta abilitate de a ne pune masca pe fata in fiecare zi?! Ce ne face sa ne punem la adapostul acesteia?!
Raspunsul pentru ultima intrebare este simplu: sentinta celorlalti. Nu ne putem lipsi de masti pentru ca ele ne protejeaza, ca un cocon, de judecata celor care ne inconjoara. Cel mai mare lux pe care si-l poate permite cineva este acela de a se manifesta exact asa cum simte sau se simte.
Sa va dau un exemplu: am avut momente in care depresia a muscat din mine fara mila si , desi nu aveam chef nici sa ma misc si nici sa scot o singura vorba macar, am fost nevoita sa merg la un client unde trebuia sa fac o prezentare. Va imaginati ca nu mi-am lasat masca acasa, ci am luat-o cu mine si cand am intrat in biroul acelei om, cred ca acela ar fi putut sa jure ca sunt cea mai solara fiinta din univers.
Alt exemplu: sotul vine acasa, anuntat fiind de amanta ca este insarcinata si ca va pastra copilul. Imaginati-va cum ar fi ca aceasta veste devastatoare (pt ca el isi iubeste nevasta) sa i se vada pe fata cand intra in casa. Dar, la usa, isi pune masca bucuriei, isi saruta sotia si cand ea il intreaba despre cum i-a fost ziua, el ii raspunde, cu o fata adecvata, ca a fost ..o zi ca oricare alta.
Si-inca unul: te intalnesti cu o persoana guraliva si nu prea inteligenta, despre care stii ca-ti va impuia capul cu prostii, dar in loc sa-i spui asta in fata, ii comunici, cu o mimica care nu exprima deloc faptul ca prostia te deranjeaza, ca te grabesti, desi chiar nu ai nicio treaba.
Concluzia este ca suntem sclavii mastilor noastre, pentru ca ne este atat de frica de sentintele care ne-ar ghilotina viata, incat uneori ne este greu sa identificam unde se termina masca si cand incepem noi.
