Morometii 2

Morometii 2 Din primul moment in care am auzit ca va aparea pe ecrane acest film, am fost convinsa ca voi ajunge sa-l vad. Asta pentru ca , spre propria-mi deziluzie, desi am vrut sa merg sa vad ”Octav”  nu am ajuns. Rusine sa-mi fie!

Iata ca aflandu-ne intr-un mall, intr-un scop nememorabil, ne-am repezit sa luam ultimele bilete la acest mare film, dorit de a vi vazut de milioane de romani. Evident ca glumesc, desi cel cu care eram si-a exprimat aceasta ingrijorare.. ca vezi draga.. Marin Preda, nu vom gasi bilete.

Nici gand de asa ceva..asa ne-a raspuns zambetul abia retinut al celui care vindea bilete.. nu eram in pericol sa nu vedem acest film, deoarece noi eram singurii care aveam fantezia de a vedea Morometii 2, la ora aceea (cred ca 14:30).

Asa ca, dupa ce am strabatut cu greu prin multimea buluc inexistenta, am ajuns cu chiu, cu vai la locurile noastre, cocotate  pe ultimul rand.

Si surpriza..nici nu ne-am asezat bine, ca sala a fost invadata de ..un (1) spectator dornic sa-si aduca aminte de vremurile demult apuse, când la cinematografele din Romania imbulzeala era la mare cautare. Ca atare, s-a asezat fix la un rand mai jos decat noi, la distanta de doua scaune. Oare am spus ca sala era goala?! ei bine, asa spirit de turma mai rar..dar fiind vorba si despre oi in filmul cu pricina, e usor de inteles..:)

In fine, da-l naibii de nesimtit.. Iata ca a inceput filmul, cu personajele bine cunoscute..publicului larg – da, noua , celor trei spectatori – Ilie Moromete si restul trupei…

Inutil de spus ca Horatiu Malaele duce pe umerii lui intregul film, prestatia Danei Dogaru fiind slabuta in raport direct cu statura ei artistica.

Atmosfera satului insa a fost surprinsa magistral, imaginile cu carute, camp, tarani, case, saracie, demnitate fiind remarcabil de autentice.

De obicei retin cateva replici din filmele sau piesele de teatru pe care le vad.  De data asta, un singur dialog mi-a ramas atarnat in memorie. Asta si pentru ca am facut legatura cu Socrate si o sa vedeti imediat de ce. Iata dialogul:

Ilie Moromete catre Niculae: Si de ce citesti?

N: Ca sa stiu.

I: Ce?

N: Ce nu stiu.

I: Si stii?!

Asta e tot. Mi-a placut filmul pentru replicile acestea si pentru ca intr-un fel am redevenit , pentru cateva momente, fetita desculta care facea carari in praful ulitei… minunate timpurile copilariei mele.

Concluzie: de vazut. O data.

Imagine preluata de pe:http://www.vremeanoua.ro/%E2%80%9Cmorometii-2%E2%80%9D-ruleaza-si-la-vaslui-incepand-cu-16-noiembrie

2 comentarii

  1. Am fost la acest film, in urma cu 3 -4 saptamani. A fost sala aproape plina 😉 Si nu, nu erau doar peste 40 de ani ! habar nu ai ce vorbesti ! Ai si tu…blog. Hhaahh

    1. Nu ai inteles ca era vorba despre film si nu despre cati oameni erau in sala. Aceea a fost experienta mea (cu sala, cu un singur spectator, etc) pe care am scris-o pe blogul meu pentru ca asa am avut chef. Daca am avut experiente diferite, asta nu inseamna ca nu au fost adevarate amandoua. Cat despre observatia ta, despre ce am eu habar ca vorbesc sau nu, ma intreb retoric, evident: ma cunosti?! stii ceva despre mine?! sau iti faci o parere puerila, doar pentru ca nu ai inteles despre ce este vorba?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap