Ticăloșii
Am aflat cât de mulți sunt.
Când sunt tineri și pupă în cur
Pe cei „ajunși” se pot numi:
Slugarnici, trepăduși, fripturiști.
Față de ceilalți, așezați mai jos de ei,
Pot fi strigați, cu „respect”:
Șmecher, sforar, pișicher,
Potlogar, coțcar, borfaș.
Apoi, reușind să păcălească
Și să adune putere și avuții
Lichelele se transformă în:
Nemernici, netrebnici, canalii,
Samavolnici, nelegiuiți.
Ne lovim de ei la tot pasul
Suntem îngroziți de numărul lor
Suntem scârbiți și oripilați
De felul în care ne tratează.
Ne bagă frica-n oase, ne calcă-n picioare
Ne înjură, ne terfelesc, ne scuipă
Sunt cruzi, câinoși, hapsâni
Sunt mârșavi, nemiloși, haini.
De cele mai multe ori, sunt și:
Mitocani, bădărani, țopârlani,
Mârlani, nesimțiți, nerușinați
Dar și: fuduli, plini de ifose,
Țanțoși și bățoși, colțoși și țâfnoși
Arțăgoși, cârcotași, îngâmfați.
Ce e îngrozitor e că nu pot fi stârpiți
Nu le putem face nimic, nu-i putem atinge
Pentru că ticăloșii știu să cumpere
Sau, și mai grav, să facă legea
Să se adune în haite cu care să asuprească
Să măsluiască adevărul,
Să ne umilească și să ne râdă-n nas
De la înălțimea ticăloșiei lor.
