Epuizare si petulanță

Epuizare si petulanță

De multe ori, de prea multe ori,

Trântorii, putorile, cei născuți obosiți,

Se plâng că sunt dramatic de epuizați.

Paradoxal, cei harnici, robaci, zbătători,

Sunt deseori plini de vigoare, de petulanță.

E un paradox pe care cu greu îl accept.

Mi-e geu să cred că viețuiesc,

Într-o lume ce colcăie de specimene

Ce nu pregetă în a se văita, a se milogi,

A-și clama „drepturile” pentru trândăvie

Așa epuizați, cu „frezoane”, cum pretind a fi.

Dintr-o dată, și eu mă simt, brusc, istovit.

Oare nu există vreun tip de ajutor social

Și pentru scriitorii amatori trândavi, nesimțitori?

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap