David Foenkinos este un francez care-mi place cum scrie. Cel putin, referindu-ma la prima carte ”Catre frumusete” pe care o citesc, semnata de el. A nu se intelege gresit. Nu e prima lui carte, ci prima carte pe care am citit-o eu, scrisa de acest autor.
Acum ca am clarificat (mai mult pentru mine) asta, vreau sa va zic ca, din punctul meu de vedere, cartea nu mi-a irosit timpul. Nu a avut neaparat un discurs continuu, insa chiar asta m-a facut curioasa, pentru ca nu stiam unde vrea sa ajunga.
N-as fi banuit nicio secunda ca titlu ascunde o drama, o tragedie, traume adanci si ireversibile, lasate de un nenorocit de violator, care distruge cu buna-stiinta o viata in plin avant. Viata care pare ca-si gaseste forta sa-si revina, cu ajutorul artei, dar care pana la urma esueaza.
Din cartea asta trebuie sa intelegem ca daca, printr-un nefericit concurs de imprejurari, devii victima unui animal cu chip uman, este absolut necesar sa vorbesti cu oricine despre un astfel de eveniment. Pentru ca altfel, acel moment te va urmari obsesiv si va deveni un bumerang secerator de vieti.
Verdict: cartea ”Catre frumusete” de David Foenkinos merita citita.
