Dor si strat
Dorul prinse a face straturi
Imbracandu-se in crinolina distantei.
Isi ridica poalele infoiate
Si calca timid peste amintirile dragi.
Era atent sa nu strice vreuna
Dar cum ar fi putut
Cand ele si-au facut culcus
In inima inimii?!
Si uitandu-se adanc in ochii lor
Nu putea deslusi decat un chip.
Iar acela era chipul in care
Ochii lor scanteiasera a iubire.
Multumesc!