Am zarit lumina
Nu-mi plac idolii. De nici un fel si de nici o culoare. Nici cei negri, nici cei albi, nici cei muzicali (mai ales cei ai zilelor noastre), nici cei literari.. Hopa.. Aici m-ati prins…am cativa (putini, nu va ingrijorati prea tare), despre care voi vorbi pe rand. Dar in topul topurilor se detaseaza ravasitorul Marin Sorescu.
Stiam despre Marin Sorescu, ca noi toti, insa el s-a catarat pe scara ierarhiilor mele, in momentul in care iubitul meu, dorind sa ma tina de vorba pentru ca aveam mult de condus, mi-a recitat „Am zarit lumina”
In cinstea lui Sorescu si a iubitului, o voi transcrie mai jos, pentru ca nu functioneaza copy/paste!!!!!!!!..
Am zarit lumina…
Am zarit lumina pe pamant,
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti,
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste Iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
