Canada, Ontario, inceput de secol 20…
Detectivul Monroe fusese chemat de urgenta, la pub-ul dintr-un cartier marginas al orasului, West Side. Era, ca intotdeauna, insotit de agentul Crabb, omul sau de incredere.
- E un adevarat masacru aici, rosti Crabb, care vazuse multe in viata lui, si care era greu de impresionat.
- Da, chiar o mesernita, spuse detectivul, pasionat in aceeasi masura de neologisme si de investigatiile criminalistice.
Cei sase morti erau aliniati pe partea exterioara a barului, stand pe scaune si cu capetele prabusite pe tejghea. Toti fusesera impuscati in cap, din spate, de foarte aproape, chiar cu pistolul lipit de cap. Siroaie de sange, bucati de teasta si de creier erau imprastiate peste tot.
- Parca se rugau inainte de a fi impuscati, spuse Crabb, observand ca toti cei ucisi inca mai aveau mainile impreunate in fata.
- Ultima rugaciune inainte de executie, conchise Monroe.
- Sa le luam amprentele tuturor, e absolut neceasar pentru identificare, spuse Crabb.
Monroe isi reprima cu greu un zambet, desi decorul nu era foarte vessel, bunaoara. Crabb avea obiceiul de a nominaliza, de fiecare data cu voce tare, cu un ton ritos, fiecare activitate detectivistica, altfel foarte bine cunoscuta, ce urma sa fie facuta. Insa fiecare astfel de lapalisada venita din partea lui Crabb avea darul de a creiona intotdeauana, cu minutiozitate, planul anchetei ce va sa urmeze.
De aceea, Monroe il avea mereu pe Crabb langa el. Mintea acestuia, organizata pana la detaliu, emitea deseori astfel de truisme ce altfel poate ar fi fost pierdute in hatisurile anchetelor.
Medicul legist confirma presupunerile lui Monroe. Toti cei sase morti fusesera impuscati in cap, ca intr-o executie macabra.
“Mesernita din West Side” nota Monroe pe coperta dosarului pe care il deschise, ca de obicei, si pentru acest caz. Cu mInutiozitatea-i caracteristica, Carabb luase amprentele tuturor mortilor si acum le confrunta cu ce avea in baza lor de date din catastifele vechi ale politiei orasenesti.
Crabb nu gasise niciun act de identitate in buzunarele celor ucisi. Fiecare insa avea cate o bucatica de hartie in buzunarul de la piept. Acelasi scris, acelasi text: “Joi seara, ora 9.00. Am gasit cei 100000 de dolari de la ferma”.
Monroe isi aduse aminte de cazul neelucidat de acum trei ani, cand ferma prospera de la zece kiometri de oras a lui Bryce Willis fusese jefuita si incendiata, iar sotia acestuia si cele doua fiice ale sale fusesera ucise cu bestialitate.
Bryce fusese cautator de aur in Muntii Stancosi. El facuse imprudenta, la un pahar, sa le spuna prietenilor sai ca gasise un filon aurifer foarte valoros. Dupa ce se despartise de tovarasii sai, el se stabilise langa Ontario si isi construise ferma unde traise impreuna cu familia lui.
Asa- zisii lui prieteni se asociasera intr-o banda a faradelegii si venisera la ferma, in lipsa acestuia, ca sa puna mana pe banii adunati de Bryce cu sudoare solitara, timp de trei ani.
Banditii nu gasisera banii atunci, Bryce ii depusese, prevazator, la banca. Furia lor dementa se revarsase insa asupra familiei lui Bryce, iar oamenii legii nu reusisera atunci sa elucideze crima abominabila.
Monroe si Crabb ramasera cu biletelele in mana si se privira lung…
“ Si-a facut singur dreptate”, gandira la unison. “Presimt ca mortile celor sase vor ramane cu autor necunoscut”.