Apa asta
Apa asta e plina de nade,
Tot felul de nade
Frumos colorate.
Noi, pestii,
Inotam printre ele,
Atat de iute,
Incat parem galagiosi.
Visul nostru de aur,
Este sa inghitim una,
Bineinteles pe cea mai mare.
Ne punem in gand o fericire,
O speranta,
In sfarsit, ceva frumos,
Si peste cateva clipe observam mirati,
Ca ni s-a terminat apa.
O, tu, pescar,
Care stai sus pe mal,
Macar lasa-ne limpede drumul
Pana la ea,
Nu ni-l tulbura
Cu umbra picioarelor..
Ce vreti mai frumos, mai concis, mai poetic, mai simplu, mai profund decat „Apa asta” in care ne balacim cu totii si in care ne mai si inecam, cam tot timpul.
Va rog sa il cititi cu atentie pe Sorescu, sa nu suneti aprioric ” nu-mi place”.
O sa va oferim aici, pe site, multe alte mostre ale geniului sau.
Iar o alta se iteste de aici.
Multumim pentru ca incercati sa fiti sorescieni! 🙂
