Subtil, soarele…
Subtil, soarele de amiază o ardea pe Ramona.
Nu era nimic carnal în aceasta „ardere”,
Ci mai mult ceva cancerigen, în dogoarea de la ora 12.
Nu era vorba despre acea celebră Ramona,
Pe care o știau toți băieții din cartieru-i natal.
Nuuuu, era altă Ramona, de mai mică anvergură.
Ramona din Fetești, sunt sigur ca n-o știți.
Urma să se facă cunoscută acum, la Eforie.
Cunoscuse un băiat șarmant pe „net”.
Bine crescut și tare gentil, politicos, educat
Din „prințesa mea” și „păpușă”nu o scotea.
Bazil, așa îi spusese băiatul că îl cheamă.
Acum, Bazil se dusese să ia două frappe-uri,
Din banii ei, pentru că el avea toată averea pe card.
Bazil apăru, sub povara paharului cu umbreluță,
Dar și a lanțului de-o oca de la gât și a
Șuncilor sordide ce-i împodobeau din plin făptura.
„Prințesa mea, a venit băiatu’, offf, ce coadă eraaaa,
Noroc că m-am băgat în față, mă descurc,
Bem amândoi din paharu” ăsta, că mi-am luat țigări.”
Mărturisi, vizibil nejenat, dar relaxat și bronzat, Vasile.
Subtil, soarele nu mai suportă peisajul promiscuu
Și se ascunse demn și definitiv în nori.
Foarte actuala poezia asta..