Subtil, soarele...

Subtil, soarele…

Subtil, soarele de amiază o ardea pe Ramona.

Nu era nimic carnal în aceasta „ardere”,

Ci mai mult ceva cancerigen, în dogoarea de la ora 12.

Nu era vorba despre acea celebră Ramona,

Pe care o știau toți băieții din cartieru-i natal.

Nuuuu, era altă Ramona, de mai mică anvergură.

Ramona din Fetești, sunt sigur ca n-o știți.

Urma să se facă cunoscută acum, la Eforie.

Cunoscuse un băiat șarmant pe „net”.

Bine crescut și tare gentil, politicos, educat

Din „prințesa mea” și „păpușă”nu o scotea.

Bazil, așa îi spusese băiatul că îl cheamă.

Acum, Bazil se dusese să ia două frappe-uri,

Din banii ei, pentru că el avea toată averea pe card.

Bazil apăru, sub povara paharului cu umbreluță,

Dar și a lanțului de-o oca de la gât și a

Șuncilor sordide ce-i împodobeau din plin făptura.

„Prințesa mea, a venit băiatu’, offf, ce coadă eraaaa,

Noroc că m-am băgat în față, mă descurc,

Bem amândoi din paharu” ăsta, că mi-am luat țigări.”

Mărturisi, vizibil nejenat, dar relaxat și bronzat, Vasile.

Subtil, soarele nu mai suportă peisajul promiscuu

Și se ascunse demn și definitiv în nori.

 

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Foarte actuala poezia asta..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap