Ce este dorul?
Am întrebat oamenii din jur,
Ce cred ei că este dorul.
Am întrebat oameni învățați,
Intelectuali, culți, cu doxă.
Voiam niște opinii avizate,
Puternice, pline de miez, de esență.
Pe care sa le pun, strat dupa strat
Intr-o carte genială despre dor.
Un profesor de chimie mi-a zis
Că dorul este apă și foc, laolaltă.
Un scriitor mi-a înșirat un noian
De figuri de stil rafinate.
Un inginer mi-a desenat, tehnic,
O figura geometrică perfectă.
Un doctor mi-a spus că el se ocupă
Pragmatic, de „dolor”, nu de dor.
Târziu, obosit de un așa demers
Pretențios, elitist și sofisticat.
M-am oprit lângă un copil,
Cu o frunză în mâini.
Și l-am întrebat și pe el:
„Tu ce crezi că este dorul?”
„E simplu, mi-a spus el,
Dorul este atunci când privești
În ochii cuiva și acolo vezi.
Două inimioare.”
Te-ai intrecut pe tine insuti cu poezia asta..cat pe-aci sa-l ajungi pe Sorescu…mi-a placut mult. Te iubesc.
Uuuups. Mi s-a îmbujorat condeiul de emoție.