Jeanette Winterson este autoarea. O poveste interesanta, prin prisma faptului ca personajul principal nu are varsta, nu are chip si cel mai palpitant, nu are sex. Iar de aici apar o gramada de situatii din care apare intrebarea aproape obsesiva: pana la urma, este femeie sau barbat?!
In mod imperios iti doresti sa stii asta, mai ales ca ridica in slavi o iubire pentru o femeie maritata (si ce daca), insa si un pic muribunda (asta nu-i a buna). Printre randuri, ea/el vorbeste ba despre un iubit – exact atunci cand te-ai hotarat ca el/ea este el si despre o iubita – cand ai deja certitudinea ca el/ea este ea.
Mi-a placut aceasta duplicitate, intr un fel. In celalalt fel, nu m-am omorat dupa starea asta dubla de ”agregare”, pentru ca e greu sa pui in aceeasi fiinta lucruri deopotriva preponderent masculine si lucruri numai cu apartenenta feminina. E greu si debusolant cateodata (clar pentru cititor!)!
Dar una-peste-alta sau unul-peste alta (inca nu m-am lamurit:)), cartea mi-a gadilat placut hormonii cititului si verdictul meu este: buna de citit.
