Ca in fiecare an, pe la inceput, ma apuca amocul cu teatrul..

Anul trecut, de exemplu, imi propusesem sa ajung de doua ori pe luna la teatru.(nu stiu de ce mai vreau sa ma duc, ca ajung in fiecare zi la teatrul „personal”  si interpretez uneori toate personajele).

Ei bine, din acele doua ori pe luna, m-am ales cu  piesa „Tectonica sentimentelor” in ianuarie, cu cateva concerte la Ateneu , cu o „Directia 5” prin octombrie.

Si lista se termina brusc pe-aici.
Cred ca nu am ales eu bine actul artistic de la inceputul anului trecut si de-aia nu m-am mai tinut de proiect pentru ca m-am tinut cu mainile de burta de ras.

In ciuda subiectului care se dorea unul cu replici penetrante, SERIOASE,  si subiect „la zi”…
Nasol a fost ca probabil nu regizorul a facut „castingul” ci femeia de serviciu, care , pe langa ca era ocupata, mai era si aproape oarba..
Asa se face ca ne-am trezit saracii de noi, spectatorii, cu o scena de amor, care trebuia sa fie pasionala, in care un nene carunt  ce facea pe tinerelul si care se tinea destul de bine (pe banda probabil), dar care uitase cam cu ce serveste pasiunea, se chinuia sa mimeze (din nefericire si asta i-a iesit prost) ca „si-o trage” cu osardie.

Ceea ce m-a facut nu sa tresar de emotie, ci sa-mi tin stomacul in frau, sa nu ma dea-n spectacol, dar nu a fost totul un dezastru.
Ei bine, trebuie sa fiu sincera si sa zic ca tipa care a jucat in rolul prostituatei (da, era si o prostituata pe acolo – ati vazut voi actualitate fara?!) a fost superbine..din pacate, nu m-a convins sa repet experienta prea curand.

Tectonica sentimentelor

Aceasta tectonica a sentimentelor a produs un cutremur doar in parerea mea buna despre actorii acestei piese.

Aceasta parere s-a zguduit puternic, recunosc.

Imi pare rau ca spun asta, desi Ilinca Goia, una din actritele mele favorite, a jucat rolul titular in ” Tectonica sentimentelor”.

Da, cu dezabuzare o spun, Ilinca nu a putut salva o piesa fara sare si piper.
Si, ca sa fiu sincera pana la capat, va spun ca am fost atat de plictisita de replicile insipide, incat mi-am luat talpasita, fara urma de regrete..
Insa, nadejdea mi-a inflorit ca nufarul pe apa..sper sa nu fie apa sambetei..o sa va spun maine seara, daca mai apuc despre cum sta treaba cu ”Revizorul asta”.