”Cumetrele”, cumetrelor si cumetrilor, este prima piesa de teatru vazuta anul asta. Ei bine, am inceput cu stangul, calcand fix in …petrecerea cumetrelor, organizata intr-un scop bine definit si anume lipirea unor taloane de concurs in vederea castigarii unui mobilier.
La prima vedere ai zice ca e un subiect anost si ca asa va fi intreaga piesa. Surpriza chiar asta a fost: si la a doua vedere , si la a treia, chiar pana la ultima vedere piesa a fost insipida, inodora, incolora. Replici de doi lei, situatii necomice prezentate ca si când ar fi trebuit sa murim acolo, tinandu-ne cu mana de capetele noastre care nu intelegeau mare lucru, femei (vreo 12) care nu aveau ce cauta pe acolo (probabil isi cautau talentul inexistent)..intr-un cuvant – deplorabil.
De obicei, chiar si la cele mai proaste piese, retin macar o singura fraza inteligenta si consider ca n-am pierdut timpul degeaba. Nu a fost cazul la aceasta piesa unde, poate, tradaptarea (nu ati citit gresit – asa scria pe pliantul pe care l-am primit) a fost facuta in timp ce tradaptorul era ocupat sa-si rezolve constipatia de idei.
Cu o singura dilema am plecat de acolo: era sa nu era curul Adei Navrot veritabil?! Nu ma intelegeti gresit, nu pentru ca m-as fi indragostit brusc a aparut aceasta intrebare, ci pentru ca nu am mai vazut pana acum un cur atat de voluminos si atat de ciudat cocotat pe mandra-i purtatoare. Insa ma gândeam ca daca este adevarat, posesoarea, avand in vedere varsta (nu prea inaintata) ar fi putut face ceva eforturi pentru a slabi, astfel incat sa nu ne oripileze pe toti (sau poate nu) cu generozitatea excesiva a curului dumisale.
Iata care este descrierea acestui spectacol, la care eu voi adauga realitatea vazuta de mine:”Reţeta perfectă pentru comedie – plictiseala fara echivoc:răsturnări de situaţii – poate pt ca era rasturnata o femeie aflata in carucior – altfel nu, apariţii neaşteptate – da, daca neasteptat inseamna o peruca fistichie sau niste pantaloni in dungi, dialoguri picante- ar fi fost minunate, dar au lipsit cu desavarsire, o colecţie de caractere şi temperamente feminine – da, o colectie de 12 femei, evident diferite, unele obeze, altele mai putin, carora li s-a parut spectacolul unul de pus in scena, dar mai bine stateau acasa si crosetau, unul mai surprinzător decât altul (caracterele adica)- nimic deosebit, nimic captivant – , cărora le dau viaţă cu mult umor – ei bine, aici intervine tragedia – nu a fost niciun umor, nici de limbaj, nici de situatii. A fost o piesa plictisitoare, la care am cascat copios si de la care tot am asteptat sa-mi smulga un zambet.
Sursa: https://www.blt.ro/cumetrele.html © blt.ro
Ca atare, nu va pot recomanda aceasta piesa, decat daca v-a prins viscolul pe afara si nu aveti unde va adaposti sau, macinati de o curiozitate posterioara, doriti sa vedeti cel mai voluminos cur deformat pe care l-ati vizionat vreodata.
Vizionare placuta – celor care se vor incumeta!
sursa foto: new.notarra.ro
Mie mi-a placut o domnisoara actrita plinuta si blonda care râdea. „M-am râs’ si eu cu ea, scrasnind din dinti…Dincolo de gluma, se spune ca autorul piesei, Maurice Tremblay este printre cei mai de succes dramaturgi canadieni. In conditiile astea, nu vreau sa stiu cum sunt cei din esalonul al doilea al autorilor de piese de teatru din Canada. S-ar putea, totusi, ca problema sa fie de la „tradaptare”. Poate ca nu a fost prinsa indeajuns de bine esenta variantei originale. Sau poate ca problema a fost la interpretarea scenica? Reclama la Bingo a fost ametitoare, iar monologuri au fost fara mesaj, sare, piper, umor…Nu pot recomanda piesa, imi pare rau!