Niște țărani
„Îmi pare așa de rău că n-am făcut școala,
Am o durere mare în suflet pe treaba asta.”
Zise Ion, sprijint în toiagul cotidian.
” În loc să fi stat acum cu tine, să beau,
Mi-aș fi folosit glagoria, aș fi cercetat,
Poate că eu aș fi găsit vaccinul ăla,
Care omoară guvidu’ de tot.”
” Nu e Guvid, Covit se cheama.”
Îi răspunse Văsălie, ce părea a multe știutor.
„Judecă un pic, dacă făceai școală,
Erai la oraș acum, la aglomerație.
Lucrai într-o clădire de-aia mare.
Poate că până descopereai tu vaccinul,
Te podidea virusul ăla, și-o mierleai.
Pe când aici, la noi, în vârf de deal,
Covitul apare doar la televizor.
„Uhh, Văsălie, că mare dreptate ai. Să, bem, dară”.
