Fabulă cu lup și oaie
Un lup privea famelic o oaie la stână,
Oaia nu îl băga în seamă, era sigură,
Că ciobanii, și câinii mari, flocoși,
O vor apăra, pe ea, și pe suratele ei.
A doua zi, nici urmă de oaie, nimic,
Niciun semn, parcă se evaporase.
(Știu că oile nu se evaporă, de obicei,
Am scris doar așa, ca licență poertică).
Unul dintre ciobani, Ispir, spuse:
„Trebuia stârpit lupul, atunci cînd l-am ochit,
Data trecuta, îl aveam în bătaia puștii.
Tu ai zis să îl las, că-i pe cale de dispariție.”
Celălalt cioban, Văsălie, dădu din cap.
Știa el mai bine, pentru că seara citea cărți.
După două zile, oaia se întoarse la stână.
Era vie, doar un pic ciufulită și încercănată.
Ciobanii se cruciră, tradiția ancestrală,
Spunea că lupul mănâncă oaia, nuuuu….
Morala
Nuuuu toți cei ce se uită famelic la tine
Vor, efectiv, să te mănânce.
M-a umflat rasul cand cu oaia ciufulita si un pic incercanata….super!