Fabulă cu lup și oaie

Fabulă cu lup și oaie

Un lup privea famelic o oaie la stână,

Oaia nu îl băga în seamă, era sigură,

Că ciobanii, și câinii mari, flocoși,

O vor apăra, pe ea, și pe suratele ei.

A doua zi, nici urmă de oaie, nimic,

Niciun semn, parcă se evaporase.

(Știu că oile nu se evaporă, de obicei,

Am scris doar așa, ca licență poertică).

Unul dintre ciobani, Ispir, spuse:

„Trebuia stârpit lupul, atunci cînd l-am ochit,

Data trecuta, îl aveam în bătaia puștii.

Tu ai zis să îl las, că-i pe cale de dispariție.”

Celălalt cioban, Văsălie, dădu din cap.

Știa el mai bine, pentru că seara citea cărți.

După două zile, oaia se întoarse la stână.

Era vie, doar un pic ciufulită și încercănată.

Ciobanii se cruciră, tradiția ancestrală,

Spunea că lupul mănâncă oaia, nuuuu….

Morala

Nuuuu toți cei ce se uită famelic la tine

Vor, efectiv, să te mănânce.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. M-a umflat rasul cand cu oaia ciufulita si un pic incercanata….super!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap