O sa vorbesc despre o Doamna a literaturii romane – pentru mine, nimeni alta, decat Ileana Vulpescu.

Imi place s-o citesc si s-o recitesc, pentru ca scrierile ei sunt asa incantatoare si patrunzatoare, ca intotdeauna la o recitire gasesc alte si alte straturi, ca si cand as cauta miezul intruna…ma desfata fiecare carte pe care cu generozitate ne-o ofera.

Si aici trebuie sa enumar cateva din cele mai cunoscute. : „Arta conversatiei”, „Carnetul din port-hart”, „Candidatii la fericire”, „De amor, de amar, de inima albastra”, „Noi, doamna doctor, cand o sa murim?”, „Nota informativa batuta la masina”, „Viata, viata, legata cu ata”, „Pe apa sambetei”, „Arta compromisului”.

Sunt CARTILE citite de mine si de care nu ma mai satur..
Poate pentru ca atunci cand calatoresc prin paginile lor simt miros de gutui coapte puse la geamuri impodobite de perdelute cu dantela facuta de mana bunicii mele.

Asa ma simt, o copila care asculta sfaturile unei femei trecute prin viata, cu bune si cu rele.
EA reuseste intr-un fel ravasitor si magistral (pentru mine, cel putin), sa inscriptioneze in cuvinte o simplitate complicata, care starneste intrebari si care te ajuta sa-ti limpezesti existenta…

Pentru mine a fost uneori bisturiul care a taiat in carne vie.
Alteori, a fost balsamul sufletului sangerand…
A fost ca si cand as fi facut dusuri reci in plina iarna uneori, iar alteori a fost o baie relaxanta cu levantica.

Uneori, m-a trezit la realitatea implacabila sau m-a facut sa visez cu ochii deschisi.
Dar m-am intors intotdeauna la EA cu placere si emotie, de fiecare data altfel…

Carti care ne-au schimbat directia

Si iata cateva cuvinte care in mine au avut rezonanta:

„Oricata pasiune ar exista intre un barbat si o femeie, judecata isi situeaza la un moment dat partenerul numai pe verticala. Acest moment nu poate fi evitat.
Nici pasiunea cea mai mare nu absolva pe nimeni de aceasta pozitie esential umana. Ceea ce-ti ramane dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gandirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotica este cel mai perisabil element al unei legaturi.
Ai sa vezi, intr-o zi, ca numai spiritualitatea ramane dintr-o iubire.”

sau

„Intr-o buna zi, ai sa intelegi, ca omul cel mai iubit, reprezinta superlativul absolut al unei vieti”.

sau

„Iertarea nu schimba si nu sterge fapte”.

Si dupa ce citesti asta, te inclini si multumesti sortii/divinitatii (oricare ar fi ea) ca a facut posibila nasterea acestei Doamne in limba romana.

Foto : Cuvinte celebre.ro