”Romania in sapte gesturi” e scrisa de Radu Paraschivescu si cine ar fi putut sa surprinda mai bine esenta din aparenta care ne striveste…Obscen de reale.. e adaugat de mine, pentru a sublinia efectul pe care l-a avut asupra mea demascarea unor personaje mai mult sau mai putin controversate.
Asa se face ca ii aduce la rampa, in lumina reflectoarelor si a rusinii, pe Mihai Tatulici, Ion Iliescu (mai draga), Vadim Tudor, Cornelius Rosiianu, Becali (tot neamul) si lista ramane deschisa.. De ce face asta e mai putin important, poate ca restabilirea adevarului istoric cu privire la astfel de personaje poate fi un deziderat coerent.. pentru mine insa a fost soc, jale si scarba extrema…
Iata o strofa a lui Vadim, care m-a facut sa icnesc, ridicand in slavi si putin dincolo de ele, pe ingalata, inculta, ingamfata si urata nevasta a lui Ceausescu…
Stiu. Vadim e mort, insa vehementa personajului si vituperarile lui probabil vor ramane de pomina in anusurile media si nu numai. Nu inteleg de ce nu i se inchidea gura cu cacatul din poeziile lui.
Iata un exemplu, zic eu, mai mult decat concludent… am simtit nevoia sa transcriu fara majuscule..
elena ceausescu, omul ce intruchipeaza pe vecie
femeia acestei natii, atat de plina de virtuti,
mandrie, cinste, frumusete si monument de harnicie,
pentru acestea toate, iata, tu dreapta tarii o saruti.
e mama plina de iubire si om politic de renume
si e savantul pentru care nici o izbanda nu e grea
ea duce faima stiintei noastre si a tarii in intreaga lume
iar patria o proslaveste si se mandreste azi cu ea..
Mi-a fost greu cat am copiat aceste versuri sa-mi tin stomacul la locul lui. Cum a fost posibil ca un ipochimen de acest gen sa fie lasat sa-si faca de cap in vazul lumii si sa batjocoreasca de la inaltimea micimii lui?! Cred ca stiu… prostia si setea de spectacol ieftin au fost cele care l-au propulsat, chiar si in Parlamentul European. Dar, despre morti, numai de bine..
Despre viul insa, care a reusit sa umple niste gropi, mai draga, cu ajutorul minerilor chemati sa faca ordine in Bucurestiul anilor 90, trebuie scris cu litere rosii, precum sangele nevinovat varsat atunci: RUSINE, RUSINE SI IAR RUSINE. Si iar vin cu o intrebare idioata: cum este posibil, mai draga, că Ion Iliescu, un criminal cu ranjet de clovn, a reusit sa scape nepedepsit?
Deja am inceput sa ma ambalez si n-are sens.. pentru ca nu pot schimba nimic din ceea ce deja s-a intamplat.. insa pot arunca o piatra in geamul viitorului, indemnandu-va sa cititi ”Romania in 7 gesturi”.
Multumesc Radu Paraschivescu pentru rândurile acestei carti, pe care am citit-o pe nerasuflate… ai pus pe tava cele mai definitorii trasaturi ale majoritatii romanilor, pe care risc sa le rezum: oportunismul meschin, nesimtirea crasa, lenea bolnavicioasa, prostia sclipicioasa, manipularea ordinara, agresivitatea libidinoasa…
Din pacate, dam nas in nas, zi de zi, cu cele de mai sus..dintr-un singur motiv.. traim in Romania mileniului trei, in care imposibilul nu exista…