Autor: Aurora Liiceanu
Dupa titlul cartii, ai zice ca Aurora Liiceanu este o baba la colt de strada care, intamplator, se apuca, pe sant, sa dea sfaturi despre cum sa nu ai relatii cu oameni nepotriviti. Ma gandeam ca as fi putut sa-mi dau doctoratul in ”Relatii esuate”…si sa scriu si o carte despre asta, ca vorba aceea: ”tot patitu-i priceput”, dar uite ca mi-a luat-o inainte Aurora Liiceanu, cu povestile ei despre vietile ciuntite ale prietenelor incurcate cu barbati insurati. O intrebare plina de rautati am: pe cand o carte despre relatia ei cu Gabriel Liiceanu?! Evident, retorica..
Cine a mai citit cate ceva de pe site-ul asta, stie ca am avut un amant pe care l-am ridicat in slavi, desi el nu merita nici macar sa-i fie pomenita existenta. Pentru ca e un barbat slab, meschin, ipocrit…Ce m-a deranjat cel mai tare insa in toata tarasenia asta, nu sunt defectele lui esentiale, ci faptul ca iubirea sau dorinta de a fi iubita intr-un anumit fel, m-a facut sa fiu complice la duplicitatea lui. Automat am fost complice si am acceptat slabiciunea, meschinaria si ipocrizia. Ati putea zice ca a fost reciproca situatia, pentru ca si eu eram maritata, insa el stie foarte bine ca nu a fost chiar asa.
Iar cand eu am divortat si nu i-am cerut sa faca la fel, ci doar sa fiu prima in toate alegerile lui, ca deh.. eram iubirea fara de care nu se mai putea.. o mare basina…el, dependentul de mine, a ales existenta confortabila de sub umbrela casniciei rutinate, dar sigure. Ce e sigur pe lumea asta?! O casnicie reusita, tinuta in viata cu o amanta desteapta si dornica de sex! (ha)
Ideea este ca intr-un fel l-am invinovatit pe el pentru esecul acestei relatii, insa eu sunt singura vinovata pentru complicitatea acestei duplicitati. Daca eu reuseam sa vad (si uneori zaream asa ceva, ca prin ceata) dincolo de aparenta iubire, as fi reusit sa-mi consum energia si timpul cu altceva sau altcineva, mai important pentru mine.. Din pacate, nu a fost asa..dar acum pot pune degetul pe rana, eliberata de toata povara unei relatii esuate: eu sunt singura vinovata! Iar aceasta asumare ma face mai puternica, mai determinata si mult mai prezenta in viata mea.
Am mai spus asta: daca dupa o relatie de doi ani cu un barbat insurat, el va da la index si nu da niciun semn ca ar vrea sa aveti un viitor impreuna, plecati si cautati-va iubirea in alta parte, pentru ca doar moartea o sa-l desparta de sotia fata de care exista codependenta. Nu va plecati urechea la vorbe mestesugite, la credinta ca acela va este sufletul pereche… veti constata, cand va e mai greu sau cand va e lumea mai draga, ca vorbele au disparut ca prin magie, iar sufletul-pereche s-a carabanit din viata voastra, dornic sa-i fie bine langa familia lui.
Cititi cartea Aurorei Liiceanu. E intotdeauna o placere si iata, cateodata, apar revelatii despre care stiai ca exista, dar pe care nu le puteai numi. La mine, revelatia s-a numit: complicitatea duplicitatii. As fi vrut sa am revelatia ca IUBIREA exista. Sunt multe de spus pe tema asta, insa cu certitudine o sa mai scoata Aurora Liiceanu cateva carti. 🙂
