Emil Brumaru

Emil Brumaru si-a inceput vizita pe taramul ingerilor aseara .

Am vrut sa-i aduc un omagiu acestui POET descoperit de mine tarziu, dar as fi fost mai saraca daca nu-l gaseam vreodata.

Pe Emil Brumaru l-am descoperit, intamplator, in timp ce ma aflam, impreuna cu iubitul meu, in libraria Carturesti, intr-o zi de 17, intamplator ziua mea, cautand ceva, orice ”bun de citit”. Am pus mana pe o carte care mi s-a parut ofertanta si am deschis-o.

Daca nu a tradeaza memoria am gasit cele ”111 cele mai frumoase poezii” ale lui Emil Brumaru. Abia mai tarziu am cumparat ”Cersetorul de cafea” (autobiografica) ”Submarinul erotic”, dar si ”Dulapul indragostit”.

Stiu ca am fost atat de vrajita de cele cateva versuri citite langa raftul in care am gasit cartea, incat am luat-o si am mers la o masa, undeva sus, la etajul trei, unde am savurat o cafea si l-am ascultat pe iubitul meu, citindu-mi la intamplare cateva poezii.

Apoi, soc.. l-am auzit recitand niste versuri despre care am crezut ca nu pot fi publicate. Includea cuvinte precum buci, pizda, craci, lindic.. Serios?! pe bune?! am belit eu ochii cat cepele a ignoranta. Cineva a publicat astfel de poezie?!  am zis eu usor excitata, trebuie sa recunosc.

Da, era pe bune si totusi i-am cerut sa-mi arate negru pe alb, pentru ca inca nu-mi revenisem. Nu din cauza pudinbonderiei excesive, ci pentru ca m-a fermecat alaturarea, atat de nepotrivita si totusi perfecta, unor cuvinte pornografice cu unele cu savoare si aroma de cozonaci, smirna, smantana, piele si grau manos. Si pentru ilustrare, mai jos, fix sonetul 17 (cum altfel):

Sonet 17
Ți-s bucile crescute frumos cum cozonacii
Lucrați în drojdii bune; și-s rumenite blând.
Și pizda ta miroase, când îți desfaci lin cracii,
Cadelnițând cu dânsa smirnele calde-n vânt,
A fir de voinicică păstrată-ntr-o scriptură
De-un popă prins cu mâna sub poale la femei.

Saliva ți se-ngroașă ca o smântână-n gură
Căci ai, crestată-n simțuri, cerescul obicei,
Cu buzele răsfrânte, carâmb de cizmă moale,
Bărbaților de-a suge al treilea picior.

Chiloți cu epolete de mareșal la șale
Porți tu pe curu-n lupte atotbiruitor.
Și-n văile adânce stă gros și copt ca spicul
De grâu mănos în toamnă, cât vrabia, lindicul.

In asta cred eu ca rezida genialitatea acestui poet si erotic, fara doar si poate. Zic si erotic, pentru a scris si poezii precum cea de mai jos:

Poveste

Lang-un sarpe de matase
S-a oprit o floare verde
Fericita sa-i dezmierde
Linistea primejdioasa.

Dar pufosi de spaima cerbii
L-au strivit si-ntre izvoare
Singur-a ramas o floare
Peste fragezimea ierbii.

sau

Cantec

Cand insereaza-albusurile-n oua
Si trec ecouri prin borcane goale,
Oh, lampile cand bland ne sug din suflet
Cu dulci fitile o lumina moale,

Si ingeri muti miresmele cu roaba
Ni le rastoarna-n nari ca sa ne placa,
Iar canile atarna-ntre ulcioare
Pline cu lapte stors naiv din vaca,

Atat de-adanca e uimirea noastra
Ca ni se face teama in odaie!
Nu se ridica nimeni ca sa taie
Cu fierastraul roua din fereastra?

Nici un alt poet nu mi s-a parut atat de oniric, fiind singurul care m-a purtat in lumi mute, insufletite cu mestesug, dar in acelasi timp m-a dus necontenit cu gândul catre copilarie, catre dantela crosetata de mana, catre bunica mea mustind de povesti (mi-e dor de tine, mamaie iubita!), catre mirosul dumnezeiesc de impaturata coapta in soba (un fel de placinta a saracului, facuta cu untura si faina), catre merele coapte si gutuile puse in geam.

Pentru mine, Emil Brumaru este si va ramane ”Poetul povestilor” si poetul care m-a socat, dar nu m-a indignat deloc cu ”trivialitatea” lui. Poezia lui este unica, incomparabila si trebuie citita pe-ndelete, pentru a-i simti parfumul celest.

Sa ai o viata de vis in ”rezervatia ingerilor”!

 

 

 

 

 

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap