”Doua maturi stau de vorba” este scrisa de Radu Paraschivescu. Stiti deja ca sunt indragostita de el, asa ca nu scap niciun prilej pentru a-i savura cartile.
”Doua maturi stau de vorba” este o carte, care cu bisturiul ironiei si cu inteligenta glumei serioase, ne arata cu degetul (si chiar il pune pe rana) realitatile dureroase (amuzant de aberante uneori) ale tarii in care am avut ghinionul sau poate marea fericire (doar pentru putini) sa ne nastem.
Subiectele sunt multiple si dau pe dinafara de sarcasm, dar unul usor digerabil, care ne arata ca pana nu ni se va face frica sa vorbim (sper sa nu revina ”epoca” aia), inca mai putem face haz de necaz.
Din pacate, necazul nostru.. ca mor copii in spitale, ca sunt copii care se culca flamanzi, ca sunt copii care abandoneaza scoala, ca sunt batrani care traiesc dintr-o pensie jenanta, ca sunt batrani care mor singuri, ca sunt tineri care pleaca din tara, ca avem drumuri batatorite in loc de autostrazi, ca avem bogatani prosti si fuduli, ca avem politicieni care si-au facut icoana din furt, ca avem doctori care uita ca cei pe care ii trateaza sunt oameni, ca avem invatatori care bat cu bestialitate copii, ca avem si tot avem, iar lista e foarte deschisa si exhaustiva..Or s-ar zice ca daca avem, suntem avuti, nu avem de ce sa ne plangem.
El vorbeste despre fudulia nejustificata de care sufera natia asta, inventând termenul de ”celmaicelism”, termen din care desprindem ideea ca suntem cei mai mari si cei mai tari (cel putin din Europa). Sunt oameni din politica si nu numai, care vorbesc numai la superlativ despre realizari ”inexistente” si ”strategii” halucinante. Dar nu asta doare, ci faptul ca ne mint in fata cu o nonsalanta aproape imposibila.
Sunt multe personajele (politice si nepolitice) si domeniile abordate de Radu Paraschivescu, care, prin acrimonia-i caracteristica, face ca toata aceasta Romanie dezastruoasa sa fie mai usor de privit. Nu ca s-ar rezolva ceva in felul asta, dar clar ne tine vigilenti!
Ca sa intelegeti ce zic, cititi cartea – merita!