Emil Brumaru -pe taramul fantasticului domestic

Asa voi incepe sa vorbesc despre basarabeanul oprit la Iasi sa faca Facultatea de Medicina si pornit apoi pe meleagurile poeziei, renuntand la tot pentru a-si urma muza.

Ce bine ca si-a urmat chemarea… altfel am fi fost vaduviti de poezii suave, delicate, cu iz de marmelada mancata pe ascuns in camara bunicii..

Ne-ar fi lipsit de poeziile de iubire, incarcate de suflul greu al pasiunii si mustind de dorinte abia ascunse..

Am fi fost mai saraci fara oniricul care se scurge din poeziile lui, precum rasina groasa si aromata din scoarta copacilor..

Traieste la Iasi si ma intreb daca primaria orasului s-a gandit vreodata sa dea numele lui unei strazi sau unui monument, acum, când traieste, cât este contemporan cu noi.. De ce sa nu-i aratam cat este in viata, ce mult il apreciem?! De ce trebuie sa asteptam sa treaca in nefiinta, ca sa-i aratam pretuirea noastra?!

La fel pentru Ileana Vulpescu, Andrei Plesu, Liiceanu si multi altii?! de ce sa fie morti, ca sa le aratam (PREA TARZIU) ca au insemnat ceva pentru acest neam?! dar asta e alta discutie..

Iata ce spunea Emil Brumaru despre poezie: ”Starea de poezie e o stare de dragoste luminoasa”, declarandu-se in acelasi timp un perpetuu indragostit, declicul poeziei facandu-se in atmosfera din satul natal, plin de femei ”moi la vorba, frumoase si ademenitoare”, care, dupa cum afirma autorul, parca fiecare din ele ii soptea: Hai, vino!

Un interviu cu Emil Brumaru, gasiti aici:emil-brumaru-pe-taramul-fantasticului-domestic

Trebuie citit Emil Brumaru, fie macar si pentru a va manifesta dezaprobarea.. asta daca nu cumva, nu veti mai lasa din mana volumele lui..

Facebook

Tweet

Follow us

Save