Autoare: Ruth Druart
Ruth Druart a scris o poveste induiosatoare, insa nu stiu de ce, in ultimul timp, din ce in ce mai multa lume abordeaza al doilea razboi mondial si ororile lui din diferite perspective. Nu mai scrie nimeni un roman vesel?! pentru ca de astea dramatice si de cele care nu spun nimic, m am cam saturat.
Mda…intrebarile retorice chiar nu au cine stie ce valoare, in acest context.
Romanul scris de Ruth Druart se citeste repejor si fara prea multe dificultati de intelegere. In cateva cuvinte: un cuplu de evrei sau mai bine zis o mama evreica, se agata de un muncitor de la calea ferata, inainte de a fi imbarcata catre Auschwitz, si i da copilul, stiind ca asa va avea o sansa de supravietuire.
Copilul supravietuieste. La fel si parintii lui naturali, care se apuca sa-l caute si nu numai atat. Sa-l si revendice. De aici toata drama celor care au crescut un copil timp de 9 ani ca pe propriul copil si care se vad siliti sa admita ca fiul lor are parinti naturali care au toate drepturile. La care se adauga drama celor care, regasindu-si copilul, inteleg ca nu pot face parte din viata lui si ca sunt nesemnificativi pentru acest copil regasit, dar pierdut in acelasi timp.
N-o sa spun mai mult, decat ca mi-a oferit cateva ore placute de lectura.
