Intr-o doara, dupa ce am vazut cateva fotografii ale unor minarete din Istanbul, am hotarat ca nu e mare lucru sa fac 700 de km pana acolo si sa le admir siluetele chiar de la fata locului. Asa ca, mi am pus traista n bat si am luat-o la picior catre ceea ce, odinioara, a reprezentat bijuteria si capitala Imperiului Bizantin, care a purtat multa vreme numele de Constantinopol.

Un scriitor roman drag mie, Vintila Corbul, a scris ”Caderea Constantinopolelui” – care e absolut geniala si merita citita cuvant cu cuvant. Multumesc celui care mi-a recomandat-o!

N-o sa ma apuc sa fac istorie si o sa trec direct la lucruri practice pentru cei care vor sa viziteze Istanbulul.

In primul rand, aveti nevoie de pasaport valid, care sa nu expire in 6 luni, de cardul de identitate, de permisul de conducere, de talonul masinii si, neaparat, de imputernicire apostilata si trecuta prin notariat, daca masina este pe firma. Dureaza aproape 2 saptamani si costa 350 de lei. Nu puteti trece fara aceasta imputernicire. De asemenea, imputernicire din partea firmei, in limba engleza, cu stampila si semnatura, pentru vama bulgara.

Apoi, vigneta pentru Bulgaria si HGS (vigneta pentru Turcia) care nu da asa mare bataie de cap, dupa cum scrie pe net. E foarte simplu: se poate incarca de la orice PTT (oficiu de posta) de pe teritoriul Turciei si exista perioada de gratie de 7 zile. Insa eu nu am vrut sa risc si am gasit un PTT foarte aproape de intrarea pe autostrada Edîrne – Istanbul. Pt acest drum, HGS-ul este incarcat cu 150 de lire turcesti (neaparat cash).

Cam asta ar fi tot.. si cardul Revolut plin, astfel incat acolo unde platile se pot face cu cardul, sa nu ezitati, pentru ca schimbul se face la cursul BNR aproape. Daca vreti sa scoateti lire de pe cardul Revolut – evident este posibil, numai ca am platit la 3500 de lire un comision de 140 de lire, ceea ce mi s a parut destul de mult..

Am vizitat cateva din atractiile Istanbulului, dar mi-a placut sa o iau si la pas prin oras, fara sa vanez neaparat cine stie ce punct musai de atins.

Am fost chiar si in Marele Bazar, dar a fost o mare pierdere de timp, pentru ca preturile sunt enorme si gasesti lucruri faine sau suveniruri la preturi mult mai mici in magazinele de cartier.

Mi-au placut minaretele, care impanzesc tot Istanbulul. De altfel, in pozele deja postate se vede clar ca sunt ahtiata:) dupa ele…

Mi-a placut mancarea lor, dar mai ales vinetele gatite in fel si chip, care sunt absolut delicioase.. si bineinteles, ingrasa.

Nu mi-a placut insistenta lor de comersanti, care este de-a dreptul agasanta.

Am cumparat baclavale pentru acasa si o romanca, intalnita intr-un magazin de haine de piele, mi-a recomandat magazinele Koska, sfatuindu-ma sa nu le cumpar deja ambalate (pentru ca sunt vechi), ci sa le iau direct din magazine de profil, de care te lovesti la tot pasul.

Am ”savurat” Istanbulul si cu autobuzul supraetajat, si cu metroul (care este suprateran), si cu vaporul, si la pas. Desi a fost cel mai obositor, mersul la pas prin acest oras mirific a fost cel mai placut.

Este un oras cosmopolit, amestecandu-se intr-un mix ametitor o multime de limbi: turca, rusa, romana, italiana, spaniola, engleza, araba…pur si simplu in Istanbul esti un cetatean al lumii si, ca tine, alte milioane de oameni.

Un turc care vindea haine de piele si care statuse vreo 2 ani pe la Ploiesti mi a spus ca, fara turisti, Istanbulul are 25 de milioane de locuitori. Eu citisem ca sunt 15 milioane.. Aproape o Romanie sau chiar mai mult, daca ne luam dupa spusele otomanului. Nu stiu unde este adevarul , insa Istanbulul, cu cele doua parti, europeana si asiatica, este un oras fabulos, bizar si cumva anacronic.. daca esti in fata Hagiei Sofia si incerci pentru cateva minute sa faci abstractie de toti oamenii care misuna in jurul ei, te trezesti in alta era, a lui Iustinian – care a construit-o ca pe o biserica intre anii 532 – 537 si care, pe la 1453, a fost transformata in moschee. Ce arhitectura nemuritoare..de parca te astepti sa apara, de dupa minarete, un covor magic, care sa te duca inapoi in lumea in care s-a construit aceasta magnifica cladire.

Revenind la lucruri lumesti, i-am promis tipei de la care am cumparat o geaca de piele, ca voi lasa aici adresa magazinului si numarul ei de telefon. N-as fi facut asta, dar modelul este super, pielea (nu a femeii, a gecii) este de cea mai buna calitate, preturile sunt absolut excelente fata de ceea ce gasesti in oras, iar ea este o tipa foarte faina, tocmai din Hunedoara, stabilita de multa vreme in Istanbul.

Adresa magazinului este: Laleli, nr. 16/31. iar nr de teleon este 00905364294760.

Langa acest magazin de haine, este si unul de aur, cu preturi foarte bune, in care majoritatea clientilor sunt romani si unde Victor, un turc care vorbeste romana, iti da o chitanta in schimbul banilor primiti. La acest magazin nu se poate plati cu cardul, ceea ce cumva ridica un semn de intrebare si o tona de suspiciuni… mai ales ca gramul de aur este mai ieftin cu 100 de lei, fata de ceea ce se vinde in Romania.

Corolar: Istanbulul este un oras uimitor, care nu trebuie sa lipseasca din vizorul oricarui iubitor de arta, de istorie, de arhitectura, de gastronomie, de turism urban pana la urma.

Va doresc sa va bucurati, asa cum m-am bucurat eu, de fiecare clipa petrecuta in acest modern turn Babel!

 

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap