Gelozia, bate-o vina…
Au curs fluvii de cerneala ce s-au adunat in romane intregi, s-au tocit ciocanele judecatorilor dand sentinte pentru crimele pasionale (alt mobil decat gelozia nu prea zaresc).
S-au umflat si s-au colorat zeci de mii de ochi (m-am lovit de pumnul sotului –aaa, pardon, am cazut pe scari).
Au ramas copii pe drumuri pentru ca el/ea nu se putea impaca cu gandul amantului/amantei..
Probabil as mai gasi cateva consecinte ale geloziei, insa cele de mai sus cred ca sunt relevante..
Ce as vrea eu sa inteleg este de unde aceasta atavica dorinta ca nimeni sa nu-ti atinga ceea ce presupui (de multe ori gresit) ca este numai al tau…
Cum sa ai pretentia ca el/ea sa fie numai pentru tine, iar tu sa nu mai faci nimic in acest sens?!
Pai de ce i-as mai fi datoare cu ceva, cuiva care nu are decat „buna” sau „salut”.. „ce mai e nou pe la munca?”.. „vezi ca X (copilul, soacra sau alte rude de gradul I) are nevoie de te-miri-ce”…
Ca atare, in cuplurile in care s-a instalat demult, ca un rege atotputernic, plictisul conjugal combinat cu sexul lunar/anual, iar niciunul dintre participantii la acest „priveghi” nu-si face „pomana” sa incerce sa detroneze „cotidianul = obisnuinta=rutina=plictiseala”, gelozia mi se pare absolut hilara.
Gelozia, bate-o vina…
Cum sa fii gelos pe o „mobila vorbitoare”?! Am auzit de multe ori, ca atunci cand unul din cuplu e ravnit de cineva, iar partenerul a aflat, au reusit sa-si resusciteze relatia.
Ca si cand, sentimentul de posesiune, si mai ales de dorinta, se activeaza atunci cand afli ca mai e cineva care ar vrea sa guste din „marul” tau..
Pai pana atunci ai pazit pepeni?! Nu ai vazut/stiut ce ai in ograda? Trebuie sa sara cineva parleazul ca sa realizezi ce comoara ai pe batatura?! Asta nu inteleg – cuplurile care nu mai au decat interese comune si in interiorul carora se manifesta gelozia..
Mi se pare mult mai interesant sa poti avea o discutie si sa spui direct: eu nu te mai vreau, tu nu ma mai vrei.
Ca atare, suntem liberi sa dorim pe cine putem si mai ales pe cine ne vrea.. si fiecare sa-si vada de viata lui sexuala..
Aaa, poate nu am precizat desi cred ca s-a subinteles clar.. organele noastre genitale sunt cele raspunzatoare de aceasta tribulatiune „negativa”.
Toata nebunia porneste de la :”de ce te-ai culcat cu aia?! vaginul meu ce are?! sau ce n-are?!” (chiar daca ea nu i l-a mai pus la dispozitie de o jumatate de an – ba ca e obosita, ba ca o doare capul, ba ca lui nu i se mai scoala – asta nu se pune, lui i se scoala, dar nu pentru ea)..
Asta e valabil pentru femei, pentru ca la barbati intrebarile sunt strict legate de dimensiuni: … „a mea nu-ti mai ajungea?!”
„A lu’ ala cum e, fa?! O are mai lunga, mai groasa, mai jucausa?! Spune-mi, nenorocito!” (zice el in timp ce mainile lui executa miscari de du-te vino in parul ei).
Gelozia, bate-o vina…
Ca sa concluzionez: nu ar trebui sa existe gelozie in cuplurile in care atractia a disparut..
Asta nu inseamna ca trebuie sa existe in cuplurile in care dorinta este vie, treaza, si mai ales prezenta…
Pentru ca daca este asa, liantul numit incredere isi face treaba, iar gelozia n-are decat sa se duca pe pustii..
Parerea mea!
