Sonet 17 – bizar, cu arome sexuale intense, cu descrieri incitante, cu clocotiri de sange, cu erectii chiar – iata sonetul 17..cum al cui?! al lui Brumaru, evident.
Sonet 17
Ți-s bucile crescute frumos cum cozonacii
Lucrați în drojdii bune; și-s rumenite blând.
Și pizda ta miroase, când îți desfaci lin cracii,
Cadelnițând cu dânsa smirnele calde-n vânt,
A fir de voinicică păstrată-ntr-o scriptură
De-un popă prins cu mâna sub poale la femei.
Saliva ți se-ngroașă ca o smântână-n gură
Căci ai, crestată-n simțuri, cerescul obicei,
Cu buzele răsfrânte, carâmb de cizmă moale,
Bărbaților de-a suge al treilea picior.
Chiloți cu epolete de mareșal la șale
Porți tu pe curu-n lupte atotbiruitor.
Și-n văile adânce stă gros și copt ca spicul
De grâu mănos în toamnă, cât vrabia, lindicul!
