Taylor Adams a scris acest roman, caruia nu as putea sa-i pun eticheta de ”politist”. Avea 30 de ani – bravo lui – (acum are 34) cand a scris aceasta carte si e clar ca are o imaginatie debordanta. Numai asa se explica faptul ca am reusit sa o citesc in aproximativ 5 ore. Am devorat-o, pur si simplu. Habar nu am daca a fost ecranizata, dar ar merita.
Subiectul cartii nu este unul complicat, insa gradarea actiunii este una geniala. Intre descoperirea unei rapiri pana la salvarea acelei fetite, se petrec lucruri care te fac sa nu lasi cartea din mana. N-am mai citit demult o carte atat de bine structurata ca intensitate.
Ai senzatia in primele pagini, cand este descrisa o ninsoare ca-n povesti, ca vei asista mai degraba la o sarbatoare idilica de Craciun. Insa e doar o senzatie, pentru ca o pura intamplare declanseaza avalansa de intamplari care te propulseaza brutal intr-o lume urata, plina de violenta.
Cred ca voi incerca sa fac o schita a cartii – probabil asta va fi modelul de acum incolo – astfel incat sa pastrez pentru memoria mea, cateva coordonate ale cartii citite.
Doi frati, o rapire, o tanara care cauta un refugiu in plina ninsoare, o femeie si varul ei.. astea sunt toate personajele…refugiul se dovedeste a fi cea mai proasta decizie, pt ca e locul in care moartea ii va atarna de un fir de par, incercand sa salveze viata unei fetite rapite. Din pacate, oamenii care o pot ajuta se dovedesc a fi …”ceilalti”.. Sper ca v-am facut curiosi.. Mie mi-a placut la nebunie… Sper sa va placa si voua!
