Stiu ca este cam lung, insa am vrut sa pun intr-un singur titlu motivele (cele mai intalnite) pentru care, barbatii si femeile deopotriva, prefera sa ramana langa un partener pe care nu-l mai iubesc, dar pe care il respecta nevoie mare.
Tocmai de aceea am hotarat sa plec de langa un barbat pe care l-am iubit, pentru ca mi-am dat seama ca indiferent cat m-ar iubi pe mine, datoria fata de familia lui va fi tot timpul lumina dupa care se va calauzi in aceasta scurta viata.
O viata scurta in care el isi doreste, in mod ipocrit, fatarnic si egoist sa fie cu mine cateva ore pe saptamana , iar cu familia sa aiba un trai tihnit.
Vi se pare cunoscuta situatia asta?! Ei bine, este una cu o frecventa acerba… la inceput, pasiunea incalzeste spiritele si trupurile si nu prea iti arde sa completezi golurile pe care celalalt te lasa sa le banui… dar, dupa catva timp si multe ”te iubesc”-uri aruncate dintr-o ureche-n alta, iti dai seama ca iubirea-neiubirea e una si aceeasi. Mai ales ca, de cand cu pardalnicele astea de retele sociale, poti viziona din confortul patului tau viata fericita (cum altfel?!) a sotiei iubitului tau. Si tragi concluzia, ca râia care se ia, ca daca ea e fericita, probabil si el este la fel, din moment ce nu vrea sa o supere spunandu-i (mintind – ca doar si-a asumat aceasta minciuna ) ca el pleaca cateva zile in ”delegatie”.
Asa ca ne-am jucat de-a iubirea-neiubirea vreo cativa ani, dar viata-i scurta si trebuie dedicata celor care merita – adica familiei. Sunt intru totul de acord cu asta si, de aceea, prefer sa ingrop in mine orice urma de iubire si sa ma las cotropita de acea neiubire care are zgarda pusa si lesa scurta.
In majoritatea situatiilor, amantii (indiferent de gen) sunt aproape convinsi de faptul ca sunt salvatorii celorlalti dintr-o viata de cacat si, ca fara ei, viata e pustiu. Apoi, dau o raita pe retelele sociale si se lamuresc rapid ca a fost vorba numai de un futai amarat sau, din contra, prodigios (dar doar atat)…cum am facut si eu, din pacate sau din fericire..
Uneori e tarziu sa faci constatarea asta…pentru ca intre timp inima ta e praf si pulbere…Alteori, chiar daca e devreme, iti spui ca nu e adevarat ce vezi…pana intr-o zi, cand realitatea iti trage niste palme peste ochi si te trezesti ca toate banuielile pe care le-ai alungat sunt, de fapt, intuitii cu iz de adevar.
Nevasta-sa bate campii pe retelele de socializare despre iubire pura si adevarata si el si-o trage de vreo 7 ani cu iubire (cum altfel), nu chiar pura si nu tocmai adevarata, cu una care cica l-a facut barbat.
Este felul meu de a spune ”Adio” unui om pe care l-am iubit si caruia ii doresc sa poata trai mai departe in minciuna si ipocrizie, pentru a nu pierde confortul cu care e obisnuit si pentru a-si face datoria de barbat…adevarat. Cu cine poate si, mai ales, cu cine-l vrea.
