Iar el, Paraschivescul (pe care nu-l voi pune totusi pe aceeasi treapta cu Vintila Corbul- din considerente subiective evident) in cel putin 2 carti m-a facut sa cred ca, in afara… mustelor de pe parbrizul vietii, a situatiei inedite de a astepta sa crape cineva, a maimutei carpatine, a ghidului nesimtitului,etc… a existat dorinta de a scoate la suprafata istoriei fapte sau personaje ciudate, tari ca o palinca autentica, despre care sa te intrebi dupa ce termini de citit..oare chiar au existat?!

 Si dupa o intrebare ca asta, numai prostul inchide cartea si se multumeste cu un dat din umeri mirosind a delasare…eu insa am cautat si am avut bucuria sa constat ca datorita vulpoiului superdestept (asa mi se pare ca arata cand ii privesc fotografia lui Radu Paraschivescu),  am descoperit o lume stralucitoare a intunericului si o iubire cum multe nu -s..(cotropitoare, posesiva, iesita din orice tipare cu personaje regale)…

Nu ma voi apuca sa fac o cronica a celor doua carti, ci va voi indemna pe voi, sapiosexualilor , sa le cititi si sa trageti singuri concluziile…aproape ca uitasem sa va spun numele lor: ”Fluturele negru” si ”Cu inima smulsa din piept”..si nu pregetati …fiti curiosi!