Ne-am nascut naivi si dornici sa traim intr-o bula plina cu fericire sau macar cu iubire…sau poate cu lucruri de-astea nu prea marete, dar plesnind de importanta.
Odata cu noi, naivii, s-au nascut si escrocii, mai putin naivi, care stiu ca naivii sunt atat de multi, incat intotdeauna isi vor gasi o tinta.
Ma uitam la un film si m-a lovit o replica pe care cred ca ar trebui sa o folosim ca ”antidot”, atunci cand suntem debusolati – de noi insine sau de altii.
Replica era: ”Radarul (ei) trebuie calibrat” – si facea referire la o tipa (culmea ..psiholog) care era convinsa ca cel cu care avea o relatie este implicat si dedicat. De fapt, tipul era un potlogar casatorit, care nu numai ca nu avea nici cea mai mica dorinta de a fi cu ea, ci in acelasi timp mai ”iubea” alte cateva femei.
Intotdeauna am spus despre mine ca am un ”radar” care ma face sa nu fiu tinta usoara a unor sarlatani si totusi… am fost inselata de cea mai buna prietena si am crezut cu tarie in cel pe care l-am iubit. Sunt doua situatii care nu se compara: in prima mi-am pierdut banii, in a doua m-am pierdut pe mine. Insa amandoua au ceva in comun: decalibrarea ”radarului”. Daca as fi avut ”radarul calibrat”, probabil as fi reusit sa-mi pastrez si banii, si inima.
Din pacate, ”calibrarea” se face de-abia dupa ce ai fost inselat. Degeaba esti avertizat de toate semnele pe care le vezi, de toti oamenii care te cunosc, de toate povestile similare care ti se spun sau chiar de instinct, care te tot bate pe umar si iti spune ca e ceva in neregula… Ei bine, ignori absolut totul, pentru ca crezi ca tie nu ti se poate intampla, pentru ca tu stii sa ”detectezi” oamenii. Nimic mai fals…
Atunci cand impostorii isi doresc cu ardoare ceva, fac totul pentru a-ti ”bruia” radarul pe care te bazezi si uneori, chiar dupa ce te-ai lamurit cum sta treaba, continua sa ti spuna ca nu ce ai vazut tu e adevarat, ci ceea ce ti spun ei. Fostul meu iubit imi mai trimite carti si mail-uri in care imi spune ca vrea sa vorbim, sa ne futem, sa te intregim, ca numai eu sunt aia care bla, bla, bla…
Iata ce-mi spune:”Mi-e dor de tine, pentru ca esti singura femeie din lume care m-a făcut sa ma simt om intreg. Si din pricina asta o sa te iubesc mereu. Si o sa tânjesc dupa tine.Mereu. Mereu.E frustrant pentru ca tu nu esti o Fata Morgana, existi cu adevarati, ai cap, tate si cur. Cheama-ma sa ne sarutam/atingem, sa vorbim, sa ne completam. Ma uit afara, e soare, e verde, e ciripit de pasarele, dar de fapt nu e nimic fără tine. Mi-e dor sa te respir, sa te ating, sa te simt calda , sa intru in tine, sa ne fericim..”
Dar, in acelasi timp, este foarte casatorit cu o femeie pe care o iubeste si care, poate, la randul ei il iubeste. Nu e nimic fara mine, dar totusi poate trai cu altcineva.. Interesant paradox.. sau e doar o mare ipocrizie?! As fi putut , cu un simplu gest, sa-i distrug naivitatea si sa-i arat cine este sotul ei…ce credeti ca ar gandi acea femeie daca i-as arata randurile scrise de preafericitul ei barbat?! Ca sotul ei e un impostor sau, poate, un erou?! Ce importanta mai are.?! ..Fericirea ei depinde de mine.. deci, ii voi permite sa fie naiva si fericita.
Revenind la radar…cum am reusit sa fiu atat de credula, ca sa nu zic proasta, incat sa nu-mi dau seama ca cineva urmeaza sa ma insele (chiar nu mai conteaza pe care plan)?! Si revelatia vine de la un singur cuvant, care e in stare sa decalibreze orice radar ai avea.
Cuvantul este : INCREDERE. Increderea sterge orice urma de dubiu. Orice incercare de a gandi rational va fi escamotata de faptul ca te bazezi pe sinceritatea cuiva intr-atat incat nici macar o secunda nu te gandesti ca, de fapt , esti urmatoarea victima.
”Radarul trebuie calibrat”. Tot timpul survin erori de judecata, mai ales atunci cand ai incredere in cineva. In acel moment in care increderea este totala, esti cel mai vulnerabil si mai predispus la a fi ”tepuit”.
In acel moment ar fi cazul sa oprim un pic ”robinetul cu incredere” si sa ne pozitionam critic fata de noi insine, pentru a afla daca avem potentialul unei ”urmatoare victime” . Pentru a afla daca radarul nostru este calibrat sau a luat-o razna si suntem rataciti pe teritoriul unui impostor care nu vrea decat sa traga foloase si sa pacaleasca. Nu mai conteaza pe cine si de ce..
Conteaza ca este impostor…si poate trai cu el insusi, inselandu-se pe sine si bazandu-se pe argumente si judecati favorabile situatiei … iata macar un echilibru: impostorul inseala nu doar pe altii, ci si pe sine insusi. Insa asta e o consolare destul de subtirica in fata pagubelor produse…
Asadar, din cand in cand, fiti puternici si calibrati-va radarul! ”Scanati” oamenii in care aveti incredere si excludeti-i pe cei care va ”dezechilibreaza” intr-un fel sau altul!
Mi-a placut replica asta si sper sa va ajute si pe voi atunci cand aveti indoieli! disecati-le si daca ajungeti la un adevar dureros, aduceti-va aminte ca voi sunteti cei mai importanti! Si daca prietenia sau iubirea nu rezista incercarilor vietii, atunci ele nu au fost adevarate (din pacate) si merita sa priviti (cu suspiciune) viitorul si sa va calibrati radarul! ”Greselile sunt dovada ca ati incercat.” Dar sa nu va faceti o rutina din asta! 🙂
