Am amânat ce am amânat și, pana la urma, am cedat dorinței de a face o plimbare cu trenul.
Nu a fost deloc complicat sa-mi cumpăr bilet online. Singurul inconvenient este ca nu-ti dai seama cum este orientat scaunul, atunci când achiziționezi locul. Din păcate, locul meu, deși la fereastră, era orientat cu spatele către direcția de mers, ceea ce mi-a cam iritat un pic stomacul si mi-a pus dificultăți în a privi cum curge peisajul din spatele-fata mea.
Tot din păcate, m-am gândit sa-mi iau o cafea din gara. Dar nu prea am avut parte de ea, deoarece când am urcat în tren usa, care nu avea senzori, a sarit pe mine și mi-a vărsat nu chiar jumătate din ea. Oricum mi-ar fi stat in gat din cauza poziției, asa ca n-am facut mare caz. Exceptand un domn care isi tot cerea scuze pentru incident. De parca cafeaua (sau poate usa) era a lui..
Nici atunci când un tip a început sa urle brusc la controlor (desi plecasem de ceva timp din Bucuresti) ca a întârziat trenul 10 minute la plecare, ca este de cacat CFR-ul, iar trenul din 1900 toamna, nu m am supărat prea tare.
Am zis sa nu bag în seama astfel de micutisme, mai ales ca, surpriza – aerul condiționat chiar funcționa.
Am ajuns la Sinaia (destinatia tintita) si totul a fost super. Incepand cu curatenia vadita a orasului (desi cosurile de gunoi erau cam rare) pana la Castelul Peles pe care nu am ezitat sa-l vizitez din nou. Pozele imi sunt martore…
Dupa ce mi-am potolit foamea in graba (pentru ca trenul meu pleca inapoi la ora 18:08 – ora locala), mi-am facut bilantul zilei si am zis ca totul a fost aproape asa cum mi-am imaginat.
Nostalgia unei plimbari cu trenul implinita, Sinaia mai curata si parca mai frumoasa de cand am vizitat-o ultima oara, niste flecustete cumparate de pe drumul care duce catre Castel, un hamburger cu vita foarte fain, temperatura foarte potrivita pentru o plimbare – toate au fost super si chiar, mergand spre gara, mi-am propus sa repet experienta. Nu neaparat cu Sinaia..
Ajung in gara si ma uit pe tabela care anunta veniri-plecari si alte intarzieri. Despre trenul meu nimic, desi mai erau doar vreo 5 minute pana la plecare. Ma foiesc un pic pe acolo si zic sa intreb cu sfiala un angajat despre trenul meu…de fapt, era o tipa, firava ca un hipopotam care, cu un optimism exagerat si foarte prost plasat, mi-a comunicat ca pentru trenul 1734 nici macar nu s-a afisat intarzierea. Bine, zic eu ca o naiva ce ma aflam, si asta ce inseamna?!
Doamna in cauza, cu un zambet jucaus si complet idiot din punctul meu de vedere, zice: Aaaa, pai cred ca intarzierea va fi destul de mare.. Cam o ora…
Mi-am facut niste socoteli si mi-am zis ca o ora nu poate fi chiar asa greu de surmontat.. Ca atare, m-am asezat undeva pe jos, ca bancile in gara din Sinaia sunt pe sponci, langa o cismea stricata si am admirat ”spectacolul lumii”. Privirea mi-a cazut pe o tipa cu o fetita si un domn care le insotea. Barbatul fara prea multi dinti in gura, doar cu niste cioturi care se iteau ici-colo.. Groaznic..
La un moment dat, m-am ridicat, iar tipa care era cu fetita s-a apropiat de mine si m a intrebat daca astept trenul spre Bucuresti. I am spus ca da si, din vorba in vorba, am aflat ca era din Sinaia, stabilita in Israel si mergea la sora ei in Bucuresti.
Fetita, de care m am indragostit de cand a deschis gura, avea 11 ani si era foarte comunicativa si foarte dulce. O minune de fetita! De la ea am aflat ulterior, in drumul nostru catre Bucuresti, ca in Israel copiii invata in clasa intai (care la ei nu sunt numerotate, ci au denumirea literelor din alfabet – adica clasa intai este clasa A) cuvintele fonetic si de-abia in clasa a doua, adica in clasa B la ei, invata sa scrie.
Apoi, mi-a povestit degajata ca de mai multe ori, cand au fost alarme si bombardamente, a trebuit sa mearga in buncarul de la subsol cu parintii ei. De parca chestia asta e normal sa i se intample unui copil..M am gandit ca totusi Romania, cu toate bubele ei, pe langa Israel, este un paradis (din nefericire si unul pentru toti hotii – de la cei mai mari pana la cei mai mici – nu stiu unde sa-i bag pe-aia de la CFR – pana una-alta i-as baga la puscarie)..
Revenind la momentul asteptarii trenului ce nu avea sa vina, tipa m-a intrebat de ce nu luam un tren privat care avea intarziere 50 de minute si nu 3 ore, cum tocmai anuntase , cu mandrie si cerandu-si scuze pentru disconfort, un angajat sonor al garii. Ceea ce am si facut, pierzand evident banii cu care mi-am cumparat online biletul de intoarcere.
3 ore intarziere – 190 de minute – si i-am dat toata dreptatea tipului care cu naduf zicea ca CFR-ul este de cacat. Da, asa este .. de tot cacatul, pe care din pacate suntem nevoiti sa-l inghitim in lipsa altor alternative…
Toata ziua mea, aproape perfecta pana atunci, s-a spart in mii de bucatele, oboseala si nervii stergand orice urma din relaxarea dinainte.
Norocul meu a fost ca am vorbit cu acea tipa care m-a indemnat sa mergem impreuna cu un tren privat. Supriza de proportii a fost cand a venit conductorul si a trebuit sa platim biletul: costa 22 de lei Sinaia – Bucuresti, fata de 62 de lei la CFR (Cacatul Fantastic Romanesc – cum as traduce eu Caile Ferate Romane- de stat evident).
Corolar:
Decat CFR mai bine Astra Trans Carpatic – asa se numea compania privata, pe care o puteti accesa online. Oricum, conditiile de calatorie sunt net superioare celor de la stat, iar pretul biletului de 3 ori mai mic.
Decat tren, mai bine stati acasa!
