Iată un autor despre care am auzit recent și pe care, la fel de recent, l-am și citit prin bunăvoința unei cunoștințe care mi-a împrumutat cartea.
Tipul are o scriitura foarte faină, cu incursiuni savuroase în vulgaritate sau chiar mai mult de-atât, dacă iau în considerare cuvintele ”căcat, pulă, cur, etc” fără de care nicio pagină nu a putut fi scrisă. Daaaarrr…toată pleiada de porcării nu deranjează. Deloc. Decât dacă ești un pudibond sadea, căruia cuvintele de mai sus i se par Blasfemie!!!!!…pe numele ei.
Bine că eu nu sunt deloc rușinoasă și m-au amuzat povestirile și dialogurile personajelor, m-a suprins (dar nu m-a oripilat) limbajul descriptiv frust al unor scene de sex între doi homosexuali, m-au oripilat (dar nu m-au surprins) abuzurile unor căcați numiți generic tați – sper ca acele fragmente să nu fie autobiografice, m-a încântat felul în care sunt abordate subiecte grele, precum: depresia, moartea, sinuciderea, sărăcia, dorința, iubirea.
Toate acestea derulate pe fundalul unui cimitir englezesc unde personajul principal (român, evident) face rost, la negru, de o slujbă de …băgător de seamă.
Și de aici încolo, click și cumpărați cartea care mi-a plăcut din scoarță-n scoarță.
Jos pălăria, domnule Teleșpan!
