Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?
Vorbim despre piesa de teatru jucata pe pardoseala ”Teatrului Act” (asta pentru ca scena este direct in sala, fara oprelisti, fara bariere, inconjurata de bancile spectatorilor).
Iar podeaua aceasta faciliteaza accesul direct la emotiile actorilor.. Zic asta pentru ca am avut prilejul rascolitor de a-l vedea pe Marcel Iures, in mijlocul prestatiei (minunate) artistice, plangand, la o jumatate de metru de mine.
Si daca ar fi fost doar atat.. dar am simtit si mirosul tigarii fumate, si al fasolei si cepei consumate fara mila in fata unor ochi pofticiosi (vorbesc strict de ai mei)..
Toate astea au contribuit in a intra mai adanc in piesa asta, care a fost facuta dupa chipul si asemanarea Morometilor lui Preda.
Marcel Iures fuse Moromete, iar George Mihaita fuse Cocosila. Dialogul lor fu excelent iar timp de o ora si jumatate statui, aproape cu gura cascata, si degustai toate expresiile perindatoare pe fetele acestor doi uriasi actori.
E greu de zis ca, parca pe masura ce imbatranesc, devin mai buni..si totusi.. nu am reusit sa surprind nici un falset, nici o grimasa nelalocul ei, nici un gest deplasat. Totul a fost perfect, domnilor. Jos palaria in fata voastra! Si plecaciuni adanci!
sursa foto: Jurnalul.ro
