Subiectivismul care ne guverneaza viata

Despre subiectivismul care ne guverneaza viata am vrut sa scriu de multe ori, insa ieri am primit un comentariu la un articol, care m-a motivat in acest sens.

Este vorba despre filmul ”Morometii 2”, pe care atunci când eu l-am vazut erau doar trei oameni in sala (cu varsta medie de peste 40 de ani 🙂 ). ”Moromete” (adica cel care a facut comentariul) zice ca habar nu am despre ce vorbesc pentru ca atunci când a fost el, sala a fost plina si, pentru intelegere, voi reproduce mai jos comentariul acela, precum si raspunsul meu pentru acel comentariu:

”Moromete ianuarie 2, 2019 at 4:09 pm
Am fost la acest film, in urma cu 3 -4 saptamani. A fost sala aproape plina Si nu, nu erau doar peste 40 de ani ! habar nu ai ce vorbesti ! Ai si tu…blog. Hhaahh”

Raspunsul meu:

”Nu ai inteles ca era vorba despre film si nu despre cati oameni erau in sala. Aceea a fost experienta mea (cu sala, cu un singur spectator, etc) pe care am scris-o pe blogul meu pentru ca asa am avut chef. Daca am avut experiente diferite, asta nu inseamna ca nu au fost adevarate amandoua. Cat despre observatia ta, despre ce am eu habar ca vorbesc sau nu, ma intreb retoric, evident: ma cunosti?! stii ceva despre mine?! sau iti faci o parere puerila, doar pentru ca nu ai inteles despre ce este vorba?!”

De fapt, ”polemica” (desi cam greu sa o numesc asa) a pornit de la faptul ca amândoi am vazut acelasi film, dar in circumstante diferite, la alte ore, in alte zile, poate in cinematografe diferite. Desi din articol, in principiu, reiesea ca filmul chiar mi-a placut. Ei bine, cu toate acestea, daca observati, nenea ”Moromete” considera ca eu mint, pentru ca nu am fost la film in acelasi timp cu mnealui.

Acelasi lucru as fi putut spune si eu, ca ”Moromete” e un habarnist, care nu stie pe ce lume traieste. Insa, probabil, sala a fost plina când a binevoit dansul sa mearga la film. Dar ”Moromete” al  nostru a considerat, absolut subiectiv si aberant, ca sala in care eu am vazut eu filmul nu putea fi goala, pentru ca atunci când a fost el, sala a fost plina. E perfect absurd si pe deplin subiectiv. Ca atare, omul asta si-a permis sa ma jigneasca pentru ca ..Atentie!, nu am fost in aceeasi zi, in aceeasi sala, la acest film.

Am vrut sa scriu despre subiectivism, pentru ca el se manifesta in fiecare secunda din viata noastra, cu fiecare gand care ne trece prin minte. Orice gândim trece prin filtrul personal si se leaga de situatii, emotii, sentimente pe care le-am trait.

O sa va dau un exemplu clasic, din familia mea: am o matusa careia nu-i place mâncarea de vinete, pentru ca ii detesta mirosul, pe când eu sunt innebunita dupa ea. Nu pot pricepe ce este dezgustator la o mancare atat de savuroasa.. da, stiu, o sa spuneti ”de gustibus non est disputandum”.

Dar oare aceste gusturi nu inseamna subiectivism?! Când afirmi ” mie nu-mi place aia sau aialalta” e foarte clar ca faci referire la persoana ta si la nimic altceva.. e o chestie care te priveste personal adica e o chestie subiectiva, partinitoare, iar exemplele pot continua pana la + infinit. Asta in legatura cu subiectivismul individual.

Pentru ca aseara am avut prilejul de a constata si subiectivismul colectiv, cel care se naste din constiinta mai multor persoane care vad la fel aceleasi lucruri.

Butonul declansator a fost o lista cu greselile (pe care eu le cred grave) ale unui personaj politic de prim rang. Am publicat aceasta lista pe o retea de socializare si am precizat ca nu fac politica, ci doar constat cine ne sunt conducatorii.

In cateva minute au fost cateva persoane care au sarit la gatul meu. De ce?! Pentru ca subiectivismul lor, desi pus in fata evidentelor (nu eu am inventat acea lista, iar greselile deja sunt arhicunoscute) a intrat in actiune, sub impulsul gândurilor pe care deja le aveau despre acea persoana.

Trebuie spus aici, ca asta mi se pare chiar de condamnat (tot subiectiva fiind).. sa fii pus in fata unei evidente, pe care sa o negi pentru ca tu crezi sau ai auzit (ai fost influentat) altceva decat evidenta.

De aceea, eu cred ca o parte din relele acestei lumi, pleaca de la faptul ca nu incercam sa intelegem subiectivismul celuilalt, si ca, de foarte multe ori, consideram ca ceea ce gândim si spunem noi are valoare mai mare decat a celorlalti.

Situatia cea mai grava este atunci când o mana de oameni, incearca prin subiectivismul lor (generat de cele mai multe ori de interese, tot personale:)) sa transforme sau sa inlocuiasca realitatea.

Concluzia: acesta este blogul meu, iar tot ceea ce scriu aici sta sub imperiul subiectivismului. Si asta pentru ca sunt o fiinta unica, irepetabila, ca voi toti DE ALTFEL.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap